Arhiva

Posts Tagged ‘Constituţia României’

IMPOSTURĂ – Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române (Sau, să vorbim de prostiuție?)

ANTESCRIPTUM

În urmă cu ceva vreme, un specialist în psihiatrie, într-o discuție mai lungă despre personalitatea omului, recomanda părinților să nu pună copiilor nume diminutive ca Ionel, Neluțu, Gigel etc. Atunci când va ajunge la maturitate copilul ar putea dezvolta un complex de inferioritate care ar avea, pe termen lung, efecte devastatoare asupra personalității sale, riscând să cadă victimă unor devianțe comportamentale.

* * * * * 

Există un serial de desene animate, tradus în românește Ștrumfii (The Smurfs în englezăLes Schtroumpfs în franceză;  De Smurfen în germană). Pe scurt, este vorba de o comunitate de ființe fantastice, mititele, albastre și simpatice foc. În serial există un personaj malefic, un vrăjitor rău, Gargamel, care a jurat împreună cu pisica sa, Azrael,  să la facă rău ștrumfilor.

În acest sens Gargamel inventează tot felul de strategii pentru a-i prinde pe ștrumfi și a-i transforma în aur, doar că de fiecare dată eșuează și se face de râs..

* * * * * 

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, este un personaj care asemeni unui șobolan, se ascunde când apare jurnaliștii dacă nu are răspunsurile pregătite și învățate la virgulă.

E un indivind care se teme de discuțiile libere, urăște spontaneitatea atunci când catadisește totuși să răspundă presei o face mecanic, cam cum un profesor predă sictirit un curs de care i s-a acrit deoarece o face de 20 de ani.

Având grave deficiențe de comunicare, Toader răspunde inflexibil, mecanic, încercând să fie cât mai tehnic, probabil pentru e impresiona turma căreia i se adresează prin elociința sa.

El pare convins că e atât de inteligent încât ar fi în stare să argumenteze absolut orice abrație fără ca cineva să observe. În disprețul său profund față de interlocutori, Toader reușește să arate că inteligența sa este ceva extrem de limitat, el nereușin ca, asemeni șahiștilor, înainte de o mutare să aibă pregătită și mutările care urmează, în mintea sa, fiecare mutare pe care o face e definitivă și fără de replică. Doar că limitările sale intelectuale în pun în situația de a nu putea răspune logic replicilor.

Întrebat dacă procurorii se subordonează ministrului Justiţiei, după decizia CCR care o priveşte pe şefa DNA, aşa cum a declarat preşedintele Klaus Iohannis, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a oferit o replică voit acidă, în realitate ridicol de superficială: „Ce spune preşedintele Klaus Iohannis nu face parte din Biblie (Deh, nimeni nu e atât de inteligent ca dumnealui, Gargamelui Jstiției mioritice n.a.). Klaus Iohannis e preşedintele republicii, dar nici eu, nici Klaus Iohannis, nu ne pricepem la toate. Dacă suntem realişti. Nu a greşit. A spus şi dânsul ceea ce i-au spus, probabil, alţii. Prin urmare, aşteptăm motivarea deciziei dar avem un principiu în Constituţie care spune că procurorii sunt sub autoritatea ministrului Justiţiei. (poate nu se pricepe Iohannis la Justiție, dar nici Tudorel nu e vreun geniu).

Ministrul Justiţiei, că sunt eu, că va fi altul, nu întreabă un procuror de ce a administrat o anumită probă, de ce a dat o soluţie sau alta. Aceea e independenţa procurorului.  Nu poate ministrul să întrebe ce se întâmplă într-un dosar, dar autoritatea de care vorbeşte Constituţia se referă la administrarea justiţiei, pe care nu le face nici CSM, nici un procuror, ci legiuitorul.” 

Gargamel-ul justiției române, în cărdășie cu foștii lui colegi de la Curtea Constituțional practică cea mai veche meserie din lume: PROSTITUȚIA

Să te apuce cufureala de amoție, nu alta. Ce face de fapt dumnealui, domnul ministru? Cam ce fac parașutele care joacă în filme porno, care spun că păcătuiesc cu trupul pentru că asta le e meseria, sufletul însă le e curat ca o lebădă și are loc direct în Rai. fără trecerea prin Purgatoriu.

Atât Toader, cât și alți ”luptători pentru dreptate” cum își spun mai nou megapenalii mioritici, fac trimitere la un citat din Constituție. Mai precis la ARTICOLUL 132 unde la alin (1) se spune: ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.” de unde deduc că procurorii îi sunt subordonați ministrului justiției. De fapt această afirmație este adevărată, doar că procurorii NU SUNT ANGAJAȚII  acestuia, iar el nu e patronul lor pentru a-i putea concedia când vrea mușchiul său din care i se hrănea mătreața îninte de a-l năpădi chelia.

Prin faptul că procurorii se află sub autoritatea ministrului, atunci când procurorii nu își respectă întadorirle, sau fac cine știe ce nanorocire, trebuie să suporte niște consecințe, chiar și să își piardă postul. 

Nefiindu-le patron, ministrul poate cel mult să înceapă procedura de demitere a acestora și nu să îi demită printr-o semnătură. Atunci când Legiuitotul a făcut Constituția, a dorit ca procurorii să aibă o formă de independență, să nu poată fi controlați direct de ministrul justiției care este un personaj politic. Astfel că  acesta a imaginat o procedură simplă, dar extrem de logică, oferind o procedură cu dublă cheie ( Adică, pentru declanșarea procedurii, decizia să nu fie doar în mintea ministrului politic).

A împărțit procedura în două cu cheie de verificare între ele:

Pasul întâi, ministrul propune demiterea aducând argumentele necesare. Având în vedere că Președintele nu e obligatoriu să fie un specialist în științe juridice, argumente sunt verificare de Consiliul Superior al Magistraturii, entitate formată din specialiști în domeniu.

Deși avizul CSM nu are caracter obligatoriu, îi oferă Președintelui reperele necesare, spre enervarea lui Gargamel care făcea spume în repetate rânduri spunând că Președinte nu ar trebui să aibă păreri pentru că nu se pricepe… Nu-i bai cane Gargamel, se pricep cei de la CSM, evident mult mai bine ca dumneata și nu sunt nici slugi ale Megapenalului de Teleorman ca matale.

Ei, după emiterea acestui aviz, se merge la Președinte care, după ce citește motivele propunerii de demitere și argumentația CSM, ia o Decizie.

Exact asta îi  transformă pe Toader și me membrii CCR în niște prostituate ordinare puse la cheremul lui Liviu Dragnea și a camarilei sale de penali. Interpretarea abuzică a articolelor din Constituție prin adăugarea de sensuri.

Tudorel cel Gargamel și membrii CCR nu sunt la primul act de prostituție politică

Deja nu mai știu câte acte de prostituare cu nădragii în vine au comis cei de la CCR și Tudorel cel Gargamel.

Ministrul Toader a preluat ștafeta prostituției de la Florin Iordache care a încercat noaptea ca hoții să schimbe legile justiției în așa fel încât Dragnea și camarila lui penală să se poată bucura de sutele de milioane jefuite, fără a da socoteală în fața legii, susținuți puternic de autodefinitul ”comunist” Ion Cristoiu. (Scuze comuniștilor, dar definiția îi aparține).

La rândul său, CCR a comis cu ceva vreme în urmă o decizie care ar fi trebuit să atragă dizolvarea ei deoarece a atentat exact la Constituție, legea pe care trebuie să o apere și să oblige pe toți să o respecte.

Era vorba de desemnarea de către Președinte a unui candidat și USL pretindea că i se cuvine guvernarea.

Constituția, la ARTICOLUL 103 – Investitura, alin. (1), spune clar:

”Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.” 

Subliniez faptul că nu se vorbește despre obligarea Președintelui de a acorda candidatura de premier cuiva. Dumnealui este obligat să se CONSULTE cu partidul care a câștigat alegerile (deci, avea peste 50% din voturi – n.a.), sau cu partidele care au intrat în Parlament, dacă nu există unul majoritar, după aceea să decidă.  dacă le dă sau nu postul de premier.

De asemenea, atrag atenția … NU SE VORBEȘTE de o alianță.

Ei, CCR a decis că PREȘEDINTELE TREBUIE SĂ ACORDE GUVERNAREA USL,  deci UNEI ALIANȚE.

 Un alt caz de prostituție flagrantă și ordinară este exact legea de funcționare a sa, a Curții Constituționale. Aici e telenovelă curată.

În Constituție, referitor la Membrii CCR, la ART 142 – Structura, se spune:

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

Ei, aceast formulare este preluată și în Legea 47 Privind Organizarea și Funcționarea Curții Constituționale în forma următoare :

Art.5. – (1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
(3) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani.
(4) Fiecare Cameră a Parlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.
(5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune “curriculum vitae” şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toţi candidaţii.

Ce să vezi, ”viața bate filmul” nu e deloc o zicere aiurea când e vorba de infailibila Curte Constituțională a României.

În 2008 Președintele Băsescu îl numea în funcția de membru al CCR pe  Petre Lăzăroiu , pentru un mandat de 2 ani. Acesta este numit apoi, pentru un mandat de 9 ani. Asta deși Constituția nu permite adăugarea de ani la cei 9, astfel încât aceta ar fi trebuit să plece din mandat în 2017. 

Se tot spune că decizile CCR trebuie respectate. Doar că cei care le încalcă flagrant sunt chiar membrii CCR.  În luna martie, CCR a decis că judecătorii nu pot adăuga un mandat întreg la un rest de mandat și că limita maximă este de 9 ani, așa cum prevede legea fundamentală. 

Prin urmare, din luna martie un judecător CCR funcționează ilegal și se pune în discuție însăși legalitatea constituirii Curții.  Dacă Curtea funcționează ilegal, atunci se mai ridică o întrebare: cât de legală este ultima decizie privind revocarea șefei DNA?

Cine credeți că a sărit în apărarea CCR și a lui Petre Lăzăroiu? Un fost judecător al CCR. Se numește (oops) Tudorel Toader. Da, Gargamel-ul justiției mioritice, care scria pe Facebook:

”Orice decizie CCR produce efecte juridice !

Decizia nr.136 din din 20 martie 2018, prin care Curtea a stabilit că «dispozițiile legale criticate, care reglementează posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art.142 alin. (2) referitoare la interdicția înnoirii mandatului și în art.1 alin.(5) din Constituție. (…). Nu este admis ca, pe calea unei norme infraconstituționale, legiuitorul să eludeze o interdicție de natură constituțională. Mai mult, acesta are obligația de a elimina din dreptul pozitiv soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională, precum cea care se regăsește în actualul art.68 alin.(3) din Legea nr.47/1992, republicată» a fost pronunțată în controlul de constituționalitate a priori, preventiv, înainte de promulgare.

Efectele deciziei – legea nu a fost promulgată, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nu a intrat în vigoare, iar Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Astfel, legea pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se află în procedura de reexaminare pentru punerea în acord cu decizia Curții Constituționale, fiind trimisă în data de 23 mai 2018 la Senat. Astfel cum se poate constata studiind fișa actului, la adresa http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect…, în forma proiectului adoptată de Camera Deputaților apare :”2. La articolul 68, alineatul (3) se abrogă”.

Prin urmare, Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate, aceasta putând fi contestată numai în temeiul și în condițiile prevăzute de art.146 lit.d) din Constituție. 
Legea nr.47/1992, în integralitatea ei, se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, care se atașează oricărui act de reglementare ce face parte din dreptul pozitiv.

Altfel spus, procedura constituțională și legală este în curs, iar până la adoptarea şi intrarea în vigoare a normelor de modificare a Legii nr.47/1992, aceasta continuă să se aplice în redactarea în vigoare.”

Decizia Curţii produce efecte numai pentru viitor, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, fără să afecteze mandatele în curs !

Chestiunea a fost  semnalată de domnul  judecător Bogdan Mateescu, membru CSM, pe Facebook:

…eu tot reflectez asupra caracterului general obligatoriu al oricărei decizii a CCR, nu doar al unora, pentru că vreau să înțeleg și mărturisesc că sunt într-un mic blocaj. Am în vedere, așa cum am spus, situația d-lui judecător constituțional care stă în funcție de 10 ani, deși CCR a zis negru pe alb general obligatoriu acum vreo două luni că e neconstituțional mecanismul prin care se tinde la depășirea termenului constituțional de 9 ani. Așadar dânsul este în funcție și azi. Situația juridică e neatinsă în pofida deciziei CCR general obligatorii (…) Sincer, eu chiar vreau să înțeleg, însă uneori îmi pare că nici constituționalul nu mai e ce am învățat eu prin facultate, iar Constituția nu s-a schimbat. Așadar ce e general obligatoriu, de când și pentru cine?”

Te și uimești când vezi la Tudorel Toader atâta determinare… asta dacă nu știi că de … o coadă de ani  ani în plus de mandat a beneficiat chiar dumnealui, Gargamelul.

 A fost judecător la Curtea Constituțională a României în perioada 2006-2016 …

Da … ce să mai zic? Mă cam năucește profesionalismul domnului fost  rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în perioada 2016-2017, apoi ministru al justiției. 

Dacă învățământul superior juridic are astfel de rectori, oare ar mai trebui să ne mirăm de starea jalnică a Justiției Române?

 

USR dorește să schimbe Constituția. Penalii să nu mai poată candida pentru funcții publice

În urmă cu două săptămâni, Cristina Prună, deputat al Uniunii Salvaţi România (USR) declara la Oradea că reprezentanții formațiunii din care face parte vor declanșa strângerea a 500.000 de semnături necesare pentru a putea depune o  iniţiativă cetăţenească de modificare a Constituţiei, numită „Fără penali în funcţii publice” .

CRISTINA PRUNĂ
Deputat al Uniunii Salvați România

„Estimăm că publicarea în Monitorul Oficial va avea loc undeva spre sfârşitul lunii martie, ceea ce ne va permite ca pe 31 martie să începem efectiv campania de strângeri de semnături”, a declarat, Cristina Prună într-o conferință de presă.

Semnăturile vor fi strânse, estimează USR, în șase luni, în fiecare reședință de județ și în fiecare sector bucureștean fiind instalate corturipentru adunara semnăturilor.

„Noi estimăm că impactul va fi mult mai mare decât cele 500.000 de persoane. Ne dorim să ajungem chiar la un milion de semnături. Considerăm că undeva, la începutul lunii septembrie, vom avea strânse aceste semnături, după care vor fi depuse la Parlament şi să intre în procesul legislativ”, a precizat deputatul USR.

La conferința de presă de acum două săptămâni de la Oradea au fost prezenți și  deputaţii USR Silviu Dehelean şi Claudiu Năsui.

„Proiectul a pornit anul trecut, în primăvară, printr-o dezbatere la Bucureşti despre interdicţia pe care ar trebui să o impunem în legislaţie, de accedere în funcţii publice a persoanelor condamnate penal. Concluzia acestei dezbateri a fost că singura modalitate de a limita accesul celor care au condamnări definitive în Parlament ar fi revizuirea Constituţiei. Aceasta putea fi făcută pe cale parlamentară, dar am considerat că astfel iniţiativa nu ar avea suficientă tracţiune, suficientă justificare, aşa că am hotărât pe calea unei iniţiative cetăţeneşti” – a declarat Silviu Dehelean.

De fapt intenția de schimbare a Constituției propusă de USR se referă la adăugarea unui nou aliniat la Art 37 din Constituție.

În prezent articolul în discuție arată așa:

 ARTICOLUL 37 – DREPTUL DE A FI ALES

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3) .

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

Acestui articol ar urma să îi fie adăugat un nou aliniat, al treilea, care ar urma să  precizeze: 

 „Nu pot fi aleşi în organele administraţiei publice locale, în Camera Deputaţilor, în Senat şi în funcţia de Preşedinte al României cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării”.

Potrivit reprezentanţilor USR, interdicţia ar trebui limitată în timp şi ar urma să înceteze odată cu intervenirea unei forme de îndepărtare a pedepsei: reabilitarea, dezincriminarea sau amnistia.

Textul cu expunerea de motive este depus la Consiliul Legislativ care urmează să dea un aviz, după care se va publica în Monitorul Oficial.

ANA CĂTĂUȚĂ: ”Constituția trebuie să fie o garanție că lupta politică intra sau inter-partinică…”

Despre modificarea Constituției, fără patimă și nume

Criza politică pe care am tocmai ce traversat-o nu a fost doar expresia publică a unei crize politice din interiorul PSD. Ea ne-a arătat, încă o dată, cât de incompletă este Constituția României. Unii o vor compara cu cea a Statelor Unite care are doar 27 de amendamente (apropo, pe 21 iunie – ziua moțiunii – s-au împlinit 229 ani de la ratificarea sa), dar argumentul “România nu este America” se aplică în acest caz. Dacă nu vom avea un cadru constituțional mult mai clar, liderii politici vremelnici nu vor ezita să folosească orice breșă pentru a-și atinge obiectivele politice, de etapă. Iar faptul că acea comisie de revizuire a Constituției din vremea USL și-a încheiat tacit activitatea este un semn clar că unii (din ambele părți ale sceptrului politic) prefer neclaritatea actuală.

Această ambiguitate a permis unui fost Prim – ministru să folosească lipsa de experiență politică la nivel național a actualului Prim – ministru pentru a încerca o vendetă politică, ducând România în pragul unui blocaj instituțional și aducând mari prejudicii economice și de imagine României, care și așa se confruntă cu astfel de probleme la nivel european și chiar mondial. Constituția trebuie să fie o garanție că lupta politică intra sau inter-partinică nu poate escalada până într-acolo încât să pună în pericol stabilitatea instituțională și statală.

În articolul 103, alin. (1) – cel care a dat naștere celor mai multe interpretări de-a lungul timpului – se menționează că: Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament, fără a menționa clar dacă două sau mai multe partide ce formează o majoritate în Parlament poate propune un prim-ministru. De asemenea, nu este clar de câte ori, și, mai ales, în ce condiții, Președintele poate respinge o propunere. Această ambiguitate a permis și fostului Președinte, în 2009, să propună un premier, deși majoritatea parlamentară existentă propusese un alt nume (întâmplător sau nu, actualul Președinte).

Totodată, Constituția este neclară și când este vorba de încheierea mandatului unui Prim-ministru și despre relația Guvernului cu majoritatea parlamentară ce îl susține. Articolul 109, alin. (1) precizează că: Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia, iar art. 110, alin. (2): Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile. Dar istoria recentă ne-a arătat că în practică mai există o situație ce nu a fost prevăzută de cei care au conceput actuala Constituție: aceea în care partidul sau majoritatea ce susține în Parlament Guvernul își retrage sprijinul politic. Un prim-ministru, oricum s-ar numi el, care nu se mai bucură de sprijinul explicit al unei majorități parlamentare nu poate rămâne în fruntea unui Guvern. În acelașii timp, un premier așa-zis technocrat (fără aparteneță politică explicită), ce nu are o majoritatea parlamentară clară, nu trebuie să fie numit în funcție. De ce? Pentru că democrația se bazează pe reprezentativitate. Nu pot funcționa în fruntea Guvernului României oameni ce nu au primit un vot direct din partea poporului. Pentru că Parlamentul este “organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”

Mai sunt câteva aspecte pe care o nouă Constituție trebuie să le clarifice:

  • Ce fel de Republică trebuie să fie România: parlamentară sau prezidențială. Ambiguitățile constituționale au dat naștere, mai ales în mandatul fostului Președinte, multor situații complexe.

  • Are voie un Președinte să se implice în activitatea partidelor? În crearea sau în alegerile lor interne?

  • Cine trebuie să aibă ultimul cuvânt în cazul politicilor publice? Mai avem nevoie de un “tătuc” sau încercăm să acordăm Parlamentului o mai mare responsabilitate? Pentru că nu este normal ca o Curte Constituțională să decidă, la nesfârșit, ce e “în spiritul Constituției”, în funcție de ce partid a numit ce judecător, ci al poporului român să-și decidă cadrul instituțional în care vrea să trăiască.
  • Un checks and balances real între instituțiile statului, inclusiv rolul serviciilor de informații în cadrul democratic de putere și răspunderea judecătorească.
  • O nouă generație de drepturi și obligații și revizuirea celor actuale. Ce înseamnă “învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii” mai exact, de exemplu? Ce înseamnă “familia”? Acesta fiind un subiect ce preocupă o parte importantă a populației și merită un răspuns.

România este o democrație încă tânără. Doar 27 de ani. Și încă mai este timp să corectăm acele deviații sau neclarități constituționale care lasă loc de interpretări subiective. În ultimele luni modificarea Constituției s-a menționat în cadrul încinsei discuții despre familie. Dar, oricât de importantă ar fi această discuție, ea este totuși una secundară. Adevărata dezbatere este legată de cum putem crea un cadru cât mai puțin vulnerabil pentru neclarități și crize politice ce pot paraliza o țară întreagă.

Stabilitatea obținută cu greu privind direcția noastră pro-europeană și pro-atlantică reprezintă astăzi un uriaș avantaj pentru România. Dar orice oportunitate trebuie folosită, nu putem aștepta să se întâmple lucrurile de la sine. Și, mai mult, Marele Urs din Est nu doarme, ci se uită cu interes la ce se întâmplă în interiorul singurului bastion al Occidentului în această parte de Europă.

Autor: Ana Cătăuță

Sursa: contributors.ro

Despre autoare:

Ana Cătăuță este analist comunicare și risc politic, Managing Partner New Machiavelli Communications, director executiv al Comitetului Național pentru Dezvoltare și consultant extern al Băncii Mondiale. Experiență de peste 10 ani în comunicare politică și instituțională. Absolventă a Facultatății de Științe Politice (secția engleză), Universitatea București.

RALUCA BOBOC: ”La adăpostul Constituției, fără teama sancțiunilor imediate, formațiuni precum PSD, PNL, PDL, UDMR etc, s-au baronizat și au generat corupție în loc de dezvoltare.”

Revizuirea Constituției – singura șansă pentru resetarea clasei politice

Raluca Boboc

Raluca Boboc

Startul pentru alegerile locale este foarte aproape, iar sondajele de opinie înregistrează cote extrem de negative în ceea ce privește încrederea românilor în partidele politice. Conform studiului realizat de IRES, mai mult de 9 din 10 respondenţi declară că au puţină şi foarte puţină încredere în partidele din România, iar trei sferturi dintre participanţii la studiu au păreri depreciative cu privire la acestea.

Deși electoratul a transmis numeroase semnale de alarmă, reforma celor două partide care domină scena politică este departe de a fi un deziderat realizat. Speranța generată de alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 și emoția produsă de dureroasa tragedie de la Colectiv au fost irosite. Resetarea scenei politice, așteptată de un procent semnificativ din electorat, se amână, teoretic,  pe termen nedefinit.

PNL și PSD sunt conduse în continuare la vârf de aceleași figuri obosite și irelevante, incapabile să depășească un anumit prag al încrederii în sondaje, criteriile de integritate au fost puse în vitrină doar pentru a mai păcăli câțiva votanți, iar oferta de candidați reflectă foarte bine incapacitatea celor două partide de a înțelege așteptările electoratului.

Deschiderea reală pentru înnoirea clasei politice există. 41% dintre respondenţi declară că sunt dispuşi să voteze partide noi, însă timpul scurt, complicitățile între vechile formațiuni politice, o piață media extrem de partizană, fragilitatea noilor proiecte sau micile orgolii, caracteristice personajelor mai puțin inițiate în arta subtilităților politice, sunt factori care împiedică pe termen scurt consolidarea și afirmarea partidelor apărute în ultima vreme pe scena politică.

Chiar dacă realitățile politice și datele sociologice indică faptul că în 2016 România nu va avea o Primăvară a înnoirii politice, germenii au fost sădiți. Pe termen lung, pas cu pas, acești germeni vor încolți, se vor dezvolta și vor înflori, transformându-se apoi într-o amenințare reală pentru viața vechilor partide.

Într-o perioadă de un an, maxim doi, o nouă clasă politică își va face loc și se va afirma tot mai accentuat. Conviețuirea cu actualele partide, care în mod cert vor domina administrația locală și centrală, până la alegerile parlamentare din 2020, s-ar putea însă să genereze tensiuni sociale cu consecințe greu de cuantificat în acest moment. De aceea, trebuie identificate mecanismele prin care resetarea clasei politice să se producă pe cale pașnică și democratică.

Alegerile anticipate – punct și de la capăt

Alegerile anticipate au fost identificate în ultimii ani ca fiind cea mai bună soluție pentru rezolvarea crizelor și resetarea clasei politice, fiind susținute cu extremă vehemență chiar în timpul protestelor generate de tragedia de la Colectiv. Însă măsura dizolvării Parlamentului, pârghia constituțională care permite declanșarea anticipatelor, se ia într-o singură situație și trebuie să fie rezultatul eșecului formării Guvernului. Astfel, dacă Parlamentul nu acordă votul său de încredere pentru formarea Guvernului, de cel puțin două ori în termen de 60 de zile de la prima solicitare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare.

Este adevărat că procedura extrem de complicată prevăzută de actuala Constituție a României pentru declanșarea alegerilor anticipate a acționat în toată perioada aceasta ca un scut de protecție care a permis construirea și consolidarea democrației românești.

Stabilitatea politică a țării a avut cu siguranță o contribuție majoră în atingerea unor obiective extrem de importante precum aderarea la structurile NATO și integrarea în Uniunea Europeană, însă prețul plătit a fost menținerea și stabilizarea în Parlament a actualelor partide politice. La adăpostul Constituției, fără teama sancțiunilor imediate, formațiuni precum PSD, PNL, PDL, UDMR etc, s-au baronizat și au generat corupție în loc de dezvoltare.

Compoziția legislativului a devenit în foarte multe momente incompatibilă cu voința populară, însă posibilitatea ca electoratul să sancționeze în timp real derapajele partidelor a fost redusă chiar de Constituție.

De asemenea, limitările constituționale în privința declanșării alegerilor anticipate au potențat conflictele politice din ultimii ani, împiedicând resetarea jocului politic. S-a ajuns astfel la numeroase blocaje instituționale între președinte și premier (Băsescu – Tăriceanu între 2006-2008 și Iohannis – Ponta în 2015) sau între președinte și parlament (suspendarea din 2007 și cea din 2012).

Dacă până la un moment dat filtrele extrem de exigente prevăzute de Constituție pentru dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate au acționat pentru protejarea democrației, odată consolidată viața politică și parlamentară, aceste filtre au acționat în mod evident împotriva democrației.

Revizuirea Constituției – cine își asumă ?

În statele cu o democrație consolidată, dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate reprezintă de cele mai multe ori nu doar o procedură de rezolvare a conflictelor între diferite instituții ale statului, ci și o manevră de consolidare și de reconfirmare a încrederii de care partidul politic care deține puterea se bucură la un moment dat în rândul alegătorilor.

În contextul politic actual, în care PSD și PNL se pregătesc să își împartă sferele de dominație pentru următorii patru ani, revizuirea Constituției și simplificarea procedurilor de dizolvare a Parlamentului, implicit a celor pentru declanșarea alegerilor anticipate, trebuie să constituie nu doar o temă de campanie pentru noile partide, ci și o preocupare profundă atât pentru societatea civilă, cât și pentru factorii de decizie de la cel mai înalt nivel.

Deși Klaus Iohannis s-a poziționat după evenimentul Colectiv drept personajul care poartă întreaga responsabilitate a resetării clasei politice, parteneriatul mediatic cu Dan Voiculescu, unul dintre cei mai puternici adversari ai statului de drept, riscă să-i umbrească autoritatea și legitimitatea. Foarte probabil, Iohannis va sfârși prin a conduce el însuși coaliția anti-reformă PNL-PSD-Antena3.

În acest moment, Dacian Cioloș este este singurul pol de putere capabil să absoarbă energiile pozitive din societate. În funcție de rolul pe care și l-a propus să-l joace pe scena politică românească, Cioloș poate contribui decisiv la procesul de resetare a clasei politice. Premierul – jucător Cioloș poate face acest lucru fie din fruntea unui partid care să participe în alegerile parlamentare din anul acesta cu unic proiect revizuirea Constituției, fie prin lansarea unui proiect de Lege referitor la revizuirea Constituției, pe care să-l transmită președintelui României pentru dezbaterea și aprobarea lui de către viitorul Parlament.

Resetarea profundă a clasei politice și o schimbare a întregii societăți se poate face doar pornind de la legea fundamentală a statului. România are nevoie de o Constituție nouă, modernă, adaptată transformărilor care au maturizat și au consolidat democrația, capabilă să surprindă și să integreze noile energii din societate. O Constituție care să dea mai multă putere poporului !

Autor: Raluca Boboc

Sursa: contributors.ro

DEŞI TRIMIS ÎN JUDECATĂ, VICTOR PONTA, NU SE RETRAGE DIN FUNCŢIA DE PREMIER

17 septembrie 2015 Lasă un comentariu

  Deşi procurorii de la DNA au dispus  trimiterea premierului Victor Ponta în judecată pentru acuzat de fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălarea banilor și complicitate la evaziune fiscală, acesta nu ia în considerare retragerea din funcţia de şef al Executivului profitând de una din multele erori ale Constituţiei. 

  Astfel, Victor Ponta demonstreză că a rămas acelaşi tupeist, nesimţit, lipsit de onoare şi autosuficient individ. Pentru el nu are nici cea mai mică importanţă că astfel îşi distruge orice şansă de a mai avea vreo carieră politică după încheierea acestui mandat, cum, dealtfel, nu-i pasă nici de scăderea în sondaje a PSD, scădere care va deveni  curând foarte vizibilă.

**********************************************

Acum câteva zile vedeam pe cineva care vorbea despre refugiaţii arabi ca de nişte persoane de mâna a doua.

   Cred că dacă bucătăria i-ar fi fost învadată de gândaci ar fi fost mai puţi scârbit. Cineva îi aminteşte de românii care înainte de 89 fugeau ileal din ţară, iar după, plecau ca muştele.

   „Nu se poate compara, noi suntem europeni, avem altă educaţie” a răspuns cu infatuare omul fără a sesiza nota de ridicol.

  Ce fel de educaţie şi ce legi am fost în stare să comitem s-a văzut azi .    Ca la noi la nimeni. De azi aem un premier care nu mai este cercetat penal ci de-a dreptul trimis în judecată pentru acte ede corupţie.

   Ar fi fost de minim bunsimţ ca Victor ponta să îşi prezinte demisia în momentul în care s-a declanşat urmărirea penală. Nici vorbă de aşa ceva, lipsa bunului simţ, nesimţirea  şi neruşinarea premierului român fiind deja proverbiale.

   Ştirea că de azi premierul este trimis în judecată a fost una din ştirile zilei pe agenţiile de presă.

Victor Ponta

   Astăzi, joi, procurorii de la Direcţia Naţională Anticorupţie  au dispus trimiterea în judecată pentru 17 infracţiuni în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani, în dosarul Turceni-Rovinari

  În acest context, premierul Victor Ponta a fost trimis în judecată în stare de libertate iar asupra prietenulul lui,  senatorul Dan Şova,  a fost instituit Controlul judiciar.

   Împotriva prenierului procurorii au adus acuzaţii  de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani, astfel, au dispus trimiterea în judecată în stare de librtate a premierului Victor Ponta care la data comiterii faptelor era avocat fiind  reprezentant legal al Cabinetului Individual de Avocat „Ponta Victor-Viorel”, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor fals în înscrisuri sub semnătură privată (17 infracțiuni), complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, spălarea banilor.

   În acelaşi dosar, prietenul lui Ponta, senatorul Dan Şova a fost trimis în judecată în stare de control judiciar  ca avocat coordonator al Societății Civile de Avocați „Șova și Asociații”, în prezent senator în Senatul României.

   Asupra lui Şova au fost aduse acuzaţii în ceea ce priveşte infracţiunile de evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani şi trei infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru altul.

   Este de remarcat faptul că trimiterea în judecată asupra premierului Ponta nu atrage automat suspendara din funcţie (asta deşi, moraliceşte vorbins, pentru   Ponta ar fi fost un gest de minimă onoare, lucru pe care, docedeşte iar, nu îl are).

    Fiind vorba de fapte din perioada în care Ponta nu era premier, preşedintele Iohnnis nu are nici un fel de pârghie legală pentru a lua vreo decizie în acest sens, Constituţia României în vigoare prevăzând că un membru al Guvernului poate fi suspendat din funcţie dacă  este trimis în judecată pentru fapte care au legătură cu funcţia. La  Victor Ponta acuzaţiile se referindu-se la perioada în care era avocat şi nu premier.

   În Constituţia României din 2003 avem articolul 109 unde se spune: ”numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

    Premierul Ponta a spus de mai multe ori că preşedintele nu îl poate suspenda deoarecefaptele pentru care e judecat le-a comis nu în perioada în care ra premier ci anterior, când era avocat. Evident nici prin cap nu îi trecea că ar putea să îşi dea demisia ca un gest de onoare. Din păcate cuvâtul  onoare nu prea are loc în aceeaşi frază cu Victor Ponta şi acesta nu este primul caz care demonstrează asta.

   Preşedintele Iohannis i-a cerut  lui Ponta demisia din funcţia de premier după ce DNA a anunţat că este învinult de fapte penale care se subscriu corupţiei.

   După ce l-a luat în zeflemea, Ponta a spus că respectă poziţia Preşedintelui, dar că doar Parlamentul îl poate demite  în moţiune de cenzură. Cu un tupeu inimaginabil de parcă ar fi moştenit funcţia de premier de la amantul maică-sii, în iunie Ponta zicea că e de acord să demisioneze dar numai daă preşedintele îi garantează faptul că îl va desemna pe un nou premier din rândurile actualei coaliţii de guvernare uitând că regulile de desemnare a Premierului spun că Preşedintele  sesemnează pe cel propus de paridul care deţine majoritatea în parlament, iar dacă nici un  partid nu are majoritatea absolută,şeful statului se consultă cu reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare după care hotărăşte.

   După ce Camera Deputaţilor a respins cererea procurorilor de încuviinţare pentru începerea urmăririi penale a premierului Ponta, preşedintele Iohannis a declarat că nu l-ar fi suspendat pe Victor Ponta din funcţia de la Palatul Victoria dacă în Parlament se vota pozitiv solicitarea DNA.

*************************************************************************

Tocmai legat de demisia premierului Ponta, sau mai corect spus legat de faptul că Ponta nu ia în serios o demisie de onoare sau de care o fi, nici măcar o suspendare până îşi rezolvă problemele cu justiţia, Melania Cincea publică joi, 9 iulie 2015 pe siteul timpolis.ro articolul  Demisia lui Victor Ponta pare o glumă”, un articol care merită citit atât pentru conciziunea ideilor cât şi pentru limpezimea exprimării frumoasei jurnaliste.  

Demisia lui Victor Ponta pare o glumă

Melania Cincea

Circulă, de câteva zile, pe unele canale media, un zvon potrivit căruia demisia premierului Victor Ponta ar fi deja scrisă şi că o va face publică la întoarcerea în ţară. O informaţie care pare lansată pentru a testa reacţii, pentru a lua pulsul. În momentul de faţă – chiar şi cu o anchetă DNA în desfăşurare – e, totuşi, greu de crezut că dl Ponta va pleca benevol de la conducerea Guvernului. Sunt indicii că nu o va face-o şi raportate la prezent, şi la trecutul apropiat.

Indicii prezente

În ultimele zile, pe reţelele de socializare, premierul transmite mesaje de captatio benevolentiae. Asta, din momentul în care, după numirea şi votarea lui Mihai Răzvan Ungureanu la conducerea SIE, în ciuda opunerii vehemente a lui Victor Ponta şi a partidului pe care îl conduce, PSD a transmis semnale clare de pierdere a controlului.

Pe de o parte, încearcă acum să câştige bunăvoinţa opiniei publice. Căreia îi vorbeşte despre adoptarea Legii privind pensiile militare de stat, numind-o „o măsură reparatorie”, despre ieftinirea medicamentelor, despre mărirea salariului minim pe economie, „un act de dreptate socială”, despre efectele pozitive ale reducerii TVA, despre trendul de creştere economică pe care s-a plasat România, văzut „cu ochi buni” de agenţia de evaluare financiară Moody’s, despre majorarea exporturilor şi a cererii interne, despre o „creştere economică solidă”, despre adoptarea Codului Fiscal, „prin consens politic”, adică, să înţeleagă toată lumea, cu sprijinul tuturor şi datorită recunoaşterii de către toată lumea a ideilor Guvernului, deci ale sale. Cu alte cuvinte, doar semnale pozitive: prezentul e frumos, iar viitorul sună bine. Ca prim mesaj subliminal, cu dl Ponta şi PSD la guvernare. Ca mesaj subliminal secund, există, deci, vreun motiv serios pentru ca cineva să-i ceară premierului demisia? În faţa acestor realizări, doar rău-intenţionat îi poate cere cineva să facă pasul în spate.

Pe de altă parte, încearcă să câştige bunăvoinţa oamenilor din partid. Care au dat, în ultima vreme, semne de nervozitate la adresa lui, după intempestiva şi cu semne de întrebare retragere la Istanbul. Iar unii chiar l-au ironizat public, cum a făcut, zilele trecute, Marian Oprişan – „În locul lui Ponta, eu îmi riscam piciorul şi veneam, dar îl înţeleg, eu ţin la piciorul lui.” Premierul mimează că nu a prins ironia şi le dă de înţeles baronul de Vrancea şi tuturor şefilor de Consilii Judeţene că le e alături, că rezonează cu ei, îndemnându-i să reziste „la cel mai grav şi brutal atac împotriva aleşilor locali din istoria democratică a României!”  Deci, ca mesaj subliminal, dl Ponta este şi va rămâne liderul, acum, la faza de mângâiere pe creştet a subalternilor, în încercarea de a le gonfla orgoliul şi de a şi-i apropia. Pentru ca ei, la rându-le, să facă zid de protecţie în jurul lui. De care va fi, probabil, nevoie nu peste mult timp. Fie în varianta solicitării ridicării imunităţii, fie a unei moţiuni de cenzură pentru demiterea Guvernului.

Indicii trecute

De altfel, Victor Ponta a dovedit, nu o dată, că nu e omul care să plece de bunăvoie din funcţie. Nici din cea de partid, nici din cea de la Guvern.

Nu a făcut-o după ce a pierdut alegerile prezidenţiale. O înfrângere cu circumstanţe agravante faţă de situaţia în care se aflase, în 2009, Mircea Geoană. Pentru că, în alegerile prezidenţiale din 2014, PSD intrase având toată puterea, cu excepţia Cotroceniului, având televiziuni la dispoziţie, având acces la fonduri publice, pentru a le dirija în scop electoral, şi, în perspectiva unei victorii prezidenţiale, ce părea iminentă, având la dispoziţie fonduri private imense – să ne amintim doar de grandioasa şi ultra-costisitoarea lansare a candidaturii sale la prezidenţiale, care a coincis, nu întâmplător, cu aniversarea sa. Şi, nu numai că nu a plecat, dar a transformat defensiva în ofensivă. Epurând zona în care, într-un viitor apropiat, îi putea veni pericolul, adică schimbarea.

Nu a făcut-o, în ultimii trei ani, după ce s-a discreditat, nu o dată, prin ieşirea la lumină a unor fapte din trecut, prin decizii, declaraţii, indicii de agendă dublă. Să ne amintim de derapajele antidemocratice din vara lui 2012. Apoi de plagiatul lucrării de doctorat. De scoaterea drapelului UE din Parlamentul României, la cererea premierului comunist chinez. De osanalele aduse Partidului Comunist Chinez. De participarea la ceremonia de deschidere a Olimpiadei de iarnă de la Soci, boicotată de liderii europeni – unde s-a şi fotografiat, mândru, în compania preşedintelui rus Vladimir Putin şi a fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici. De apărarea în formă continuată a corupţilor din propriul partid, chiar sfidând partenerii strategici ai României. De boicotarea oficială a votului din diaspora, de la prezidenţiale. De recenta participare la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku, la care a plecat fără să-l anunţe pe preşedintele Klaus Iohannis. O manifestare la care actorii occidentali de prim rang au refuzat să participe, dat fiind că preşedintele Azerbaidjanului este criticat internaţional pentru eliminarea adversarilor politici, pentru încălcarea libertăţii presei şi pentru alte abuzuri asupra drepturilor fundamentale, şi unde dl Ponta a fost surprins în compania preşedintelui rus Vladimir Putin şi a celui turc, Regep Erodogan – cu a cărui aeronavă a plecat direct la Istanbul, la clinica acestuia. Fără să anunţe oficial această decizie, fără să-l anunţe pe şeful statului şi conducând apoi Guvernul, câteva zile, de pe Facebook.

Raportându-ne la acest background al său, demisia lui Victor Ponta pare o glumă, chiar şi cu o anchetă a DNA, pe numele său, aflată în desfăşurare. Dacă va demisiona, totuşi, probabil o va face-o la presiuni. Care ar putea fi preambul pentru o reaşezare a unor (foşti) poli de putere în PSD

Autor: Melania Cincea

Sursa: timpolis.ro

Publicat:  joi, 9 iulie 2015 

 

De la noul proiredentism maghiar a lui Sabin Gherman, la petiția pentru autonomia „Ținutului Secuiesc” desfiinţată de Curtea de Apel din Târgu Mureş

SABIN GHERMAN a devenit un promotor al iredentismului maghiar

SABIN GHERMAN  mai nou promotor al iredentismului maghiar în Transilvania

SABIN GHERMAN mai nou promotor al iredentismului maghiar în Transilvania

Pe Sabin Gherman îl admiram nu demult pentru ideile lui legate de autonomia economică a regiunilor României. Da, îl admiram până să devină un promotor al iredentismului maghiar.

Ideea era că ar trebui ca mai mulți bani să rămână acolo unde se produc. Nimic rău în asta. Regiunile care s-ar dezvolta mai rapid le-ar trage după ele și pe celelalte.

De aici şi până la autonomia sub care se ascunt intenţii de independenţă este o cale ca de la cer la pământ.

Nu demult, în una din emisiunile unde vorbeşte singur cita pe cineva care i-a transmis un mesaj în care era şi o poză din Ungaria. În poză se vedeau trei drapele. Cel al Uniunii Europene, al Ungariei şi al Românie …Intenţia lui vădită era să le dea peste nas celor care se opresc atunci când vone vorba de drepturile minorităţii maghiare.

Deci în ungaria nu se supără nimeni că flutură drapelul României…

Interesantă abordare, probabil explicabilă doar prin faptul că astfel cecurile lui de salariu sunt tot mai grăsulii deşi ratingul emisiunii nu prea par a justifica existenţa ei.

Ce se face Gherman că nu vede ? … multe.

De exemplu că şi prin aşazisul Ţinut Secuiesc există trei drapele, cel al Ţinutului Secuiesc, al Ungariei şi al Uniunii Europene, uneori al Ungariei Mari, stat care e mort şi îngropat, fără rapelul României …

Ce mai uită Gherman … îi uită pe cei de prin locutile lui natale care au trebuit să îşi maghiarizeze numele …

Nu demult lideri ai UDMR îşi permiteau să se arate ofensaţi de arborarea drapelului românesc de Ziua Drapelului în interiorul unei unităţi a armatei române aflate la Sfântu Gheorghe… De asta nu a comentat nimic Gherman. Deh, s-o fi temut că şeful televiziunii îl pune pe liber.

Ce nu ştie Sabim Gherman este impactul pe care îl are asupra ungurilor cu minţile vraişte. De exemplu într-o postare pe care o făceam pe Facebook pe 19 iunie 2015 puneam nişte poze cu nişte copii şi scriam „Aţi văzut Românaşi mai frumoşi?” Atât … a doua zi primesc pe privat un comentariu extrem de enervat sun partea cuiva cu nume maghiar care îmi cerea imperativ să şterg acele poze deoarece sunt jignitoare deoarece în Ardeal nu trăiesc şi MAGIARI ŞI SAXONI …  Da, copii românilor sunt o jignire pentru fanii lui Sabin Gherman… mişto.

Cele şapte poze de care e vorba  se pot vedea în galeria foto, cea de a opta fiind fotocopia postării respective… Probabil nu peste mult va trebui să le cerem voie şi pentru a vorbi româneşte cum era în vremea ocupaţiei când trebuia să îţi Maghiarizezi numele pentru a avea drepturi.

Ce nu ştie Gherman de asemenea, este că aceea ce este tradus în Româneşte ca „autonomie” de fapt numit în restul limbilor pământului „independenţă” inclusiv în propaganda maghiară pentru susţinerea acelei inepte petiţii pentru autonomie comise de Consiliul Local Miercurea Ciuc (vezi foto).

Autonomie - independenţă

Ce nu mai ştie Gherman?

Că de fapt Ţinutul Secuiesc, sau Szekely Land-ul pe care îl vor ungurii mau conţine şi un alt teritoriu în afară de ceele trei judeţe, Harhita, Covasta şi Mureş. Mai conţine un teritoriu din zona comunei Unirea din judeţul Alba.

În zona cuprinsă în acea hartă nu există nici o localitate majoritar magiară, ba mai mult, există sate unde niciodată nu a trăit vre-un ungur.

9

Din fericire Curtea de Apel din Târgu Mureş desfiinţează petiţia comisă prin  Hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc.

Şi este normal să fie aşa deoarece la Articolul 1 Statul român,  la alin (1) scrie:  „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Articolul neputând fi desfiinţat prin nici un fel de revizuire a Constituţiei datorită articolului  152 LIMITELE REVIZUIRII care la alin (1) scrie:

„ Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”

Voceatransilvaniei.ro  publică pe 2 Iulie:

Decizie definitivă! Petiția pentru autonomia „Ținutului Secuiesc” a fost desființată de instanță 

Hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc prin care s-a adoptat o petiţie în care se solicită crearea unei regiuni administrative autonome, denumită ‘ţinutul secuiesc’, a fost anulată definitiv de Curtea de Apel Târgu Mureş, care a respins recursul autorităţii locale şi a menţinut sentinţa magistraţilor Tribunalului Harghita, transmite Agerpres.

Hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc a fost atacată în instanţa de contencios administrativ de prefectul judeţului, Andrei Jean Adrian, pe motiv că aceasta încalcă Constituţia şi legile ţării, acţiunea fiind admisă de Tribunalul Harghita. În decizia prin care au admis acţiunea în contencios administrativ a prefectului, magistraţii Tribunalului Harghita au susţinut faptul că hotărârea Consiliului Local Miercurea Ciuc nu a fost emisă pe baza legii şi contravine Constituţiei României, întrucât revizuirea oricăror dispoziţii constituţionale poate fi iniţiată de preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul parlamentarilor, precum şi de cel puţin 500 de mii de cetăţeni cu drept de vot.

Magistraţii Tribunalului Harghita au mai arătat că propunerea privind statutul de autonomie a ţinutului secuiesc a fost avizată negativ de Consiliul Legislativ, ‘întrucât viza crearea unei entităţi statale distinct, paralelă cu statul naţional unitar român, ceea ce contravine Constituţiei’.

Sentinţa Tribunalului Harghita a fost atacată cu recurs al Curtea de Apel Târgu Mureş, care a respins acţiunea Consiliului Local şi a anulat definitiv hotărârea adoptată de acesta.

În decizia magistraţilor se arată, printre altele, că CL Miercurea Ciuc ‘a ales să ignore aria de competenţă şi a adoptat un act care vizează demersuri şi solicitări concrete ce tind să stabilească regimul teritorial-administrativ al populaţiei din 153 de localităţi, din care doar 68 se află în Harghita, celelalte fiind situate în judeţele Mureş şi Covasna’. Referitor la nelegalitatea hotărârii Consilului Local Miercurea Ciuc, Curtea de Apel a avut în vedere şi respingerea de către Comisia Europeană a două cereri de înregistrare a unor iniţiative cetăţeneşti, al cărui obiect îl constituia înfiinţarea de regiuni după criterii etnice.

Referitor la nelegalitatea HCL Miercurea Ciuc, nr. 127/2014, Curtea are în vedere respingerea , de către Comisia Europeană, a două cereri de înregistrare a unor iniţiative cetăţeneşti, al căror obiect îl constituia înfiinţarea de regiuni după criterii etnce -prin Decizia C(2013) 4875 final, din 25 iulie 2013 fiind respinsă cererea de înregistrare a iniţiativei cetăţeneşti depuse de Consiliul Naţional Secuiesc cu titlul ‘Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi pentru sustenabilitatea culturilor regionale’ , iar prin Decizia C (2013) 5969 final din 13 septembrie 2013 a fost respinsă cererea de înregistrare a iniţiativei cetăţeneşti depuse de Hans Heinrich Hansen şi Kelemen Hunor, cu titlul ‘Minority Safe-Pack- un million de semnături pentru diversitate în Europa’ – precum şi, în acelaşi sens, respingerea de către Plenul Senatului, în şedinţa din 25 septembrie 2012, a propunerii legislative privind Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc”, se precizează în motivarea Curţii de Apel Târgu Mureş, a cărei hotărâre este definitivă.

Prefectul judeţului Harghita, Adrian Jean Andrei, a declarat că toate demersurile autorităţilor locale, care încalcă legile ţării şi Constituţia României, vor fi atacate în instanţă şi consideră că în urma adoptării acestei hotărâri definitive de către Curtea de Apel Târgu Mureş există o practică judiciară şi orice demers prin acte administrative de acest gen, respectiv hotărâri de consiliu local, va fi respins din start.

Prin această decizie a Curţii de Apel ne aflăm în faţa autorităţii de lucru judecat şi a practicii judiciare, motiv pentru care orice demers prin acte administrative, care va avea ca obiect această temă, va fi respins din start”, a declarat prefectul Harghitei.

Potrivit datelor puse la dispoziţie de Instituţia Prefectului, 35 de autorităţi publice locale din Harghita au adoptat o astfel de hotărâre, toate fiind atacate în contecios administrativ de prefectul Adrian Jean Andrei. În 30 de cazuri, instanţa de fond a admis acţiunea prefectului, iar în cinci cazuri procesele se află pe rol. Cinci dintre sentinţele adoptate de instanţa de fond au fost atacate cu recurs de consiliile locale.

Sursa: Voceatransilvaniei.ro

Unii spun că dorinţa de autodeterminare a minorităţii maghiare  din Transilvania e ceva normal. O fi, dar asta nu înseamnă independenţă faţă de statul român.

Şi ce nu ştie pare a nu şti Gherman este că propaganda iredentistă maghiară pe care pare a o susţine publică hărţi în care pasul doi de independenţă cuprinde întreaga Transilvanie formată din judeţele Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Alba, Mureş, Hunedoara, Sibiu, Braşov, Covasna,  Harghita.

Culmea este că au trecut la publicarea de hărţi în limba română … nu înţeleg de ce … probabil pentru a legitima inepţiile pe care le promovează…

TRANSILVANIA

Culmea e că de la Bucureşti aceste chestiuni par ceva de prea departe ca să fie luate în seamă. Din dorinţa de a avea sprijinul UDMR, formaţiunea politică ilegală maghiară, UDMR, politicienii  români tac ca dânsul în iarbă în timp ce de la Budapesta se simte tot mai agresivă implicarea în dezmembrarea României.

De la o vreme sintagma „amestec în treburile interne ale României” este ridicilizată deşi nu e altceva decât încălcarea suveraniţăţii.

Voci cu greutate de la Budapesta îşi permit cu o nesimţire absolut inacceptabilă să se amestece în regionalizarea României…

Agerpres.ro scrie că:

Ungaria dicteaza Romaniei pe tema regionalizarii. Vicepremierul Zsolt Semjen: “Tinutul Secuiesc” este o chestiune de viata si de moarte pentru maghiari

Vicepremierul ungar Zsolt Semjen

Vicepremierul ungar Zsolt Semjen

Recent propusa împărţire pe regiuni a României va reprezenta o schimbare intenţionată şi inacceptabilă a hărţii etnice a ţării, a declarat joi vicepremierul ungar Zsolt Semjen pe postul public de televiziune ungar, citat de MTI.

Aranjamentul propus reprezintă o ameninţare serioasă pentru supravieţuirea etnicilor maghiari din Ţinutul Secuiesc şi Transilvania, a subliniat Semjen, care este şi ministru pentru politica naţională a Ungariei.

Zsolt Semjen a menţionat că în trecut au mai circulat planuri similare şi că este greu de spus, în actualele circumstanţe politice ‘furtunoase’, cât de serioase sunt aceste planuri. ‘Pentru etnicii maghiari este o chestiune de viaţă şi de moarte ca regiunea istorică a Ţinutului Secuiesc şi judeţele cu populaţie maghiară să rămână unite’, a spus Semjen. ‘România şi-a asumat chiar obligaţii internaţionale să nu-şi schimbe cu forţa harta etnică’, a adăugat el.

Vicepremierul ungar a afirmat de asemenea că noua propunere de împărţire administrativă evocă amintirea neplăcută a măsurilor antimaghiare din perioada lui Ceauşescu, când a fost desfiinţată regiunea autonomă Mureş (infiintata de URSS – nota red.).

Poziţia Ungariei este că, dacă schimbările anunţate vor fi puse în practică, ‘realitatea’ Ţinutului Secuiesc trebuie respectată, a notat oficialul ungar.

Acesta a mai remarcat că, dacă va avea loc fuzionarea judeţelor propusă de PD-L, aflat la guvernare în România, proporţia etnicilor maghiari în noile unităţi administrative va scădea dramatic. 

Sursa: Agerpres.ro

Oare Marius Tudose, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este reprezentatul Antenei 3 în această instituţie?

Marius TudoseFascinantă țară este România …

Tot felul de ţoape mediatice, autodenumite pompos „analişti politici”, să mai scoată nişte bani din buzunarul purtătărilor de buci pe care le pupă cu sârg, au avut azi o pită de halit.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a decis că  declaraţiile lui Traian Băsescu şi ale Elenei Udrea au încălcat independenţa şi prestigiul justiţiei şi au reprezentat un atac la imparţialitatea magistraţilor.

Maimuţoii purtători de robe cărora lumea le zice magistraţiau mai remarcat şi că Băsescu a devenit critic la adresa sistemului judiciar doar când apropiaţii săi au început să aibă probleme penale.

Şi pentru că prostul dacă nu-i fudul nu-i prost destul, Marius Tudose, ditamai Preşedintele CSM a fost cel care sesizat Inspecţia Judiciară atât cu privire la declaraţiile făcute de Traian Băsescu la postul său de casă, cât şi în legătură cu mesajul postat în 2 Aprilie de Elena Udrea pe Facebook.

Deoarece nu am înţeles exact ce l-a stârnit pe  ” şi a făcut să îi apară bulbuci cu aromă de băşină de varan în zoaiele minţii, mai jos sunt toate cele trei postări de pe contul de Facebook a doamnei Udrea, din data de 2 aprilie:

  Prima, la ora 09:23 ·

„Nu există absolut niciun motiv ca Elena Udrea să rămână în arest preventiv. De aceea, credem şi sperăm că Înalta Curte va lua o decizie pozitivă.

Arestul preventiv trebuie să fie o măsură excepţională şi să îi privească doar pe cei care prezintă un pericol concret pentru societate şi ordinea publică. Elena Udrea nu poate fi privită sub nicio formă ca un pericol social.

Din păcate, această măsură a arestului preventiv s-a transformat în mâinile unor anchetatori într-o formulă primară de intimidare şi presiune asupra celor cărora le este aplicată. Trimiterea „la beci” se aseamănă cu o formă de tortură făcută pentru ca acuzaţii să spună tot ce vor să audă procurorii. Or, crezul şi speranţa noastră este că România a evoluat foarte mult de la momentul în care aceste practici puteau fi definitorii pentru Justiţie.

Privarea de libertate înaintea unei condamnări nu este firească într-o societate democratică şi nu vine nici în spiritul noilor Coduri, care au stabilit că există şi alte măsuri de natură preventivă: controlul judiciar şi arestul la domiciliu.

Dispunerea oricăreia dintre cele două măsuri nu ar împiedica în vreun fel desfăşurarea anchetei. Doar setea de imagine şi de spectacol face să se insiste în continuare pe ideea arestului preventiv, care nu ajută în niciun fel la aflarea cât mai grabnică a adevărului.

Mai mult, în condiţiile în care nu există niciun fel de probă împotriva Elenei Udrea, doar denunţuri şi declaraţii, păstrarea arestului preventiv s-ar constitui într-o nouă nedreptate.”

A doua, la ora 12:57 ·

„Lupta pentru libertate a Elenei Udrea se poartă cu oamenii lui Koveşi

Unul dintre judecătorii care analizează astăzi contestaţia avocaţilor fostului ministru a fost consilier personal al Laurei Codruţa Koveşi.

La fel cum consilieri ai lui Koveşi sunt şi cei care instrumentează dosarul „Gala Bute”.

Practic, atât procurorii, cât şi judecătorii sunt sau au fost ombilical legaţi de procurorul-şef DNA.”

A treia, la 17:14 ·

„În argumentaţia pe care a avut-o în faţa completului de judecată astăzi, Elena Udrea a invocat, printre altele, şi faptul că alţi politicieni acuzaţi de fapte de corupţie (printre ei şi Vâlcov şi Mazăre) au fost lăsaţi în libertate de ÎCCJ. Chiar a existat un schimb de replici cu procurorul care argumenta necesitatea arestării preventive.

Din această perspectivă, deciziile în cazurile Vâlcov şi Mazăre, venite concomitent, deşi nu au fost judecate în acelaşi timp (cel puţin teoretic ?!), par a nu fi întâmplătoare, putând fi menite să justifice o eventuală respingere a contestaţiei avocaţilor Elenei Udrea, lucru care ar fi putut să bată la ochi.”

Indiferent la care din aceste postări se referă încă, din păcate, Preşedintele CSM, sunt tare curios ce ar desoperi DNA-ul dacă ar cerceta ce legătură este între acest individ şi  Antena 3 . Şi nu e o glumă, aceste idei le-am văzut enunţate de nenumărate ori la această ordinărie mediatică.

Să fie oare dimnealui, Preş. CSI, interfaţa Antenei 3 în CSM?

 Interesantă ipoteză dacă ne amintim că un judecător este un individ cu o judecată superioară … Zicea Mona Temniceru, pardon, Piniceru, că un megitrat nu poate suporta tăirile de salarii deoarece ei ar fi nişte oameni care nu pot fi băgaţi în aceeaşi găleată cu restul turmei…

Deci nu se pune problema că nu înţelege ce spune, în consercinţă rămân oarece legături dubioase.

Pentru că este imposibil ca Marius Tudose, Preşedintele CSM să nu fi luat la cunoştiinţă faptul că Traian Băsescu are acum statutul de pensionar iar Elena Udrea nu mai este ministru ci are statutul de cercetată în stare de arest.

Ambii au statutul de cetăţeni români care se bucură înttre altele de libertatea de exprimare…

Păi, dacă cei doi atacă independenţa justiţiei, atunci asta o fac şi ceiloalţi pensionari şi arestaţi … pentru că toţi au păreri cât se poate de proaste faţă de justiţia mioritică.

Ce mi se pare a fi culmea absurdului este că nu am auzit pe nimeni de la CSM să spună că Parlamentul, prin protejarea  unor indivizi de teapa lui Şova, Vosganian ori a altor zeci de infractori cu gulere albe din Senat ori Camera Deputaţilor ar ataca libertatea justiţiei…

Să mă ierte Dumnezeu, dar cu această nouă răhăţeală, a membrilor CSM, de pupare a bucilor unora care demult ar trebui să fie la închisoare şi nu să conducă România, vedem cum obedienţa faţă de puternicii momentului ne scufundă adânc de tot în Balcanismul de secol XIX  care continuă să infecteze România şi să ne ţină în penumbra unei Europe care ne ţine la uşă ca pe nişte căţei exact buni să îi mănânce firmiturile rămase de la ospăţul său îmbelşugat …

Mai trebuie oare să ne mirăm că niciodată cineva de la CSM nu a ieşit să spună că în Parlament prin imujnităţile care mai de care mai anapoda se încalcă flagrant Articolul 16 „Egalitatea în drepturi” din Constituţie, unde se spune, la alin (1) „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” iar la alin(2) „Nimeni nu este mai presus de lege” ?

Sincer, cred că nu …

P.S. Mă întreb iar … De ce ar trebui să ne mai deranjăm să ne ducem la vot?

 

Curtea Constituţională a României este incapabilă, în aroganţa ei, să îşi recunoască greşelile, sau este doar o adunătură de marionete?

Curtea Constituţională

Curtea Constituţională a publicat astăzi, 17 Aprilie 2015, motivarea deciziei privind conflictul juridic în cazul lui Dan Şova, semnalat de Consiliul Suprem al Magistraturii.

CSM atrăsese atenţia asupra după ce  Senatul  au respins cererea DNA de încuviinţare a arestării preventive în cazul Şova …  Senatul nu a emis şi un act juridic prin care să consfiinţeasca acest lucru, motiv pentru care decizia nu a putut fi publicată în Monitorul Oficial, deci procedura era nefinaliztă.

„Faptul că Senatul a transmis o simplă comunicare – spune CCR –  care nu echivalează cu o hotărâre, constituie în fapt un refuz de soluţionare a cererii formulate de ministrul justiţiei cu privire la încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova, aspect care situează în mod clar Senatul în conflict juridic de natură constituţională cu autoritatea judecătorească” pentru a adăuga că „dacă s-ar fi respectat cerinţa majorităţii voturilor membrilor prezenţi este evident că cererea privind încuviințarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova întrunea numărul necesar de voturi”.

Consecinţa directă este că astfel Senatul are obligaţia de a redacta o hotărâre care să reflecte rezultatul votului din 25 Martieprin care s-a decis cu privire la imunitatea senatorului Şova.

Abia după redactarea acestei hotărâri ea va putea fi atacată la Curtea Constituţională. Partidul Naţional Liberal şi-a anunţat deja intenţia de a face acest lucru.

Referitor la sesizarea preşedintelui Consiliul Suprem al Magistraturii în urma votului din cazul Şova că ar exista un conflict juridic de natură constituţională între Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Senat, conflict generat de refuzul acestuia de a cănsfinţi rezultatul votului pri redactarea unei hotărâri, CCR a decis precizând că Senatul este obligat să redacteze o hotărâre cu privire la  şedinţa din 25 Martie 2015, care să ateste   atestă rezultatul votului cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan Şova, de a comunica hotărârea autorităţilor publice competente şi de a o pubica în Monitorul Oficial al României.

Decizia Curţii Constituţionale este considerată definitivă şi obligatorie şi se comunică Senatului, Consiliului Superior al Magistraturii şi Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

„În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi – se spune  într-un comunicat de presă emis  de Curtea Constituţională – Curtea a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Senatul României, declanșat de refuzul acestuia din urmă de a redacta și publica hotărârea care atestă rezultatul votului dat în plenul Senatului. Senatul are obligația de a redacta hotărârea adoptată în ședința plenului din 25 martie prin care atestă rezultatul votului cu privire la cererea de încuviințare a arestării senatorului Dan-Coman Șova, de a comunica hotărârea autorităților publice competente și de a o publica în Monitorul Oficial al României. Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, precum și Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Senatului României”.

Curtea Constituţională a României, în cazul sesizării președintelui Klaus Iohannis, cu unanimitate de voturi a constatat că nu există nici un fel de conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Suprem al Magistraturii pe de o parte şi și Parlament ( Camera Deputaților și Senatul), pe de altă parte reieşit din faptul că Senatul şi Camera Deputaţilor nu au modificat  dispozițiile art.24 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, respectiv dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului.

Curtea Constituţională a respins contestația PNL ca devenită inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului.

Amintesc că la data de  7 Aprilie 2015, plenul Camerei Deputaților și Senatului a decis cu 292 de voturi „pentru” și un vot „împotrivă”, că urmărirea penală, reținerea și arestarea preventivă a unui parlamentar pot fi aprobate cu votul majorității deputaților sau senatorilor prezenți la ședință.

Interesant este că, la Articolul  154 „Conflictul temporal de legi” din constituţia în vigoare la aluniatul al doilea se pecizează că în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii sale de organizare,  Consiliul Legislativ  va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Citez:  „Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.”

Consiliul Legislativ este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului României, care are sarcina de a aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații și de a ține evidența oficială a legislației României.

Atribiţiunile Consiliului Legislativ pot fi citite pe siteul său: http://www.clr.ro/act_clr.htm  

Tot pe acelaşi site, la prezentarea Consiliului Legislativ putem citi:

  „La  1 aprilie 1996 – Consiliul Legislativ şi-a început efectiv activitatea, după aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, elaborat în temeiul art. 10 din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.

   În anul 2004 au fost modificate şi completate, fiind republicate, atât Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, cât şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ.”

Considerăm anul 2004  ca an la care ne putem referi, deci acesta trebuia ca cel târziu până în 2005 să examineze conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Deci în cei zece ani camerele Parlamentului ar fi trebuit să îşi pună de acord legile de funcţionare cu Constituţia până la virgulă.

Suntem în 2015 şi Sova este apărat de un articol neconform Constituţiei, lucru care nu prea e deloc în regulă. Practic Senatul funcţiona ilegal din această cauză.

Una peste alta, iată că ajungem la Articolul 147 „Deciziile Curţii Constituţionale”.

În acest articol, la aliniatul (1) se spune explicit că: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”

Deci, după scurgerea celor 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, când Consiulul Legislativ trebuia să examineze conformitatea legislaţiei cu Constituţia să facă Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propunerile corespunzătoare, iar Curtea Constiuţională trebuia să constate neconstituţionalitatea acelui articol de care senatorii s-au prevalat ca să îl scape de bulău pe colegul lor Şova, iar Senatul ar fi fost obligat apoi, în maximul 45 de zile, să refacă articolul pentru a se armoniza cu actuala constituţie.

Indiferent cât de alambicate ar fi explicaţiile pe care le-ar da cu toată greutatea lor domnul sau doamna X respirând greu asupra importanţe pe care consideră că o are, cred că nu mai este nici un dubiu.

Siamdicoasele feţe purtătoare ale robei vişinii au cam mâncat rahat în problema aceasta … da, chiar şi aşa infailibili cum se cred, şi oricât de multe ar fi argumentele aduse, totul se reduce la asta: un cazan mare de rahat…

Ruşine domnilor şi doamnelor judecători.

Intangibilitatea voastră nu vă scuză ci dimpotrivă …

E şi ăsta un mod prin care un corb nu scoate ochii altul corb…

P.S. Am o curiozitate strict personală… oare respectivii judecători or avea oarece mustrări de conştiinţă când îşi încasează grăsălanele cecuri lunare?

Dacă Şova blondă era la tubulatură negreşit dormea

Motto: 

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Palatul Parlamentului

Avem în Constituţia României, aşa:

ART 16 „EGALITATEA ÎN DREPTURI”     

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

…..

ART 76 „ADOPTAREA LEGILOR ŞI A HOTĂRÂRILOR”

 (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

….

ART.147 DECIZIILE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 (2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

….

 Trebuie precizat că ceea ce prevede Constituţia României primează asupra oricărei legi sau regulament.

Înainte de orice trebuie să preizez că ceea ce s-a întâmplat azi la senat mi-a creat o stare de greaţă greu de imaginat.

Pseudopresa ANALiştilor

Am fost martorii în ultimele zile a unei adevărate desfăşurări de forţe pe a televiziunile de ştiri.

O mare mulţime de autodefiniţi analişti politici încercau, fiecare după puterea sa, să ne lămurească de faptul că ministrul Vâlcov va salvat iar Dan Şova va fi sacrificat pentru că, dacă nu se întâmplă asta nu ştiu ce draq va păţi Ponta.

Ciudat este că analizau cea ce credeau că se va întâmpla vafi jalonat de anumite principii politice etc, etc, etc … de parcă am avea de-a face cu o clasă politică veritabilă şi nu cu o adunătură de infractori care se apără unul pe altul îngroziţi că le vine rândul să fie cazaţi la tubulatură.

NU POLITICA E CURVĂ. POLITICA E BORDELUL, CURVELE SUNT POLITICIENII CARE PRESTEAZĂ.

Azi am avut ocazia să vedem faţa adevărată a aşazisei clase politice româneşti.

Un monstru hidos, neruşinat, fără nici un  fel de respect faţă de poporul pe care zice că îl reprezintă.

Pur şi simplu electoratul care i-a trimis să tragă vânturi în confortabilele fotolii de la Parlament a fost făcut cretin în faţă.

După ce, cu câteva zile în urmă, în cazul Elenei Udrea când s-a dat liber arestării sale s-a spus că numărul de voturi pro se va raporta la numărul de deputaţi prezenţi, deci se încuviinţa arestarea blondei.

Când a venit, în schimb, rândul să se permită arestarea lui Dan Şova brusc rezultatul se raporta la numărul total de senatori, indiferent dacă aceştia sunt prezenţi sau ba.

Culmea nesimţirii, escrocul ocupă funcţia de Preşedinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu întrebat cum se explică această diferenţă, cu toată seninătatea de care e capabil, acesta zicea că e vorba de situaţii diferite deşi era vorba de interpretarea aceleiaşi legi.

Tăriceanu, ca dealtfel mulţi alţii politicianu sau jurnalişti  care au ieşit pe la  televiziuni făceau referire la tot felul de principii, părând pur şi simplu nişte nubili într-ale politicii reale şi nu a celei idealizate care ni se tot vâră pe gât.

Nimeni părea a nu fi înţeles că atunci când s-a referit la Alina Gorghiu, fosta lui colegă din USL, actualmente penelisda şefă de fapt a făcut referire la blatul ordinar făcut de casa de avocatură a acesteia.

De asemenea nimeni părea a nu observa că arestarea preventivă a lui Şova ar fi putut atrage dezvăluiri care ar fi dus în final, probabil,  la consecinţe grave pentru Ponta … în fond acesta fiind motivul pentru care Şova a şi ordonat distrugerea hardurilor computerelor Casei de avocatură Şova.

Trist este că în loc să avem un  parlament ca orice ţară democrată, avem în fruntea ţării o adunătură de penali care se apără unul pe altul în ideea că astfel şi alţii vor fi apăraţi când le va veni vremea să dea socoteală.

Da, asta este Parlamentul României, un stabiliment fornat din penali … o parte din ei, făptuitori, restul complici a cătot principală ocupaţie este aceea de a favoriza infractorii.

Şi nu este de mirare. Atunci când au fost aleşi s-a arătat clar că mulţi sunt mai murdari decât buda de la azilul de bătrâni asta nu a contat şi electoratul i-a votat cu minţile aburite de găleţile, uleiul, făina, berea şi micii electorali…

Din păcate cine a spus că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită a avut mare dreptate.

De asemenea, am văzut cum fiecare, întrebat direct cum e cu blocarea justiţiei zice că nici usturoi n-a mâncat nici cavitatea bucală nu îi pute.

Se prea poate ca unii chiar să nu fi votat pentru protejarea lui Şova … dar asta nu îi face mai buni decât alţii. Atunci când se iau hotărâri în parlament toţi sunt de lăutat sau de înjurat … în solidar … hotărârile se iau în numele TUTUROR MEMBRILOR INDIFERENT DACĂ AU VRUT SAU BA.  Nu se spune că deputaţii sau senatorii X, Y şi Z au hotărât … Sanatul / Camera Deputaţilor a hotărât prin vot.

Nu le convine unora să le fie pătat numele cu mizerii ca camestecul în treburile justiţiei? Foarte bine … din câte ştiu mai există instituţia demisiei … Da, ştiu că e ridicol ce spun, gustul caşcavalului e tare dulce iar aroma ciolanului a dracului de trăgătoare.

Trist este că nu peste mult toate aceste lepre vor veni iar şi ne vor cere votul .. că dacă nu sunt votaţi ei, dracu ne-a luat …  

Şi românii cu mintea aburită de tot felul de ANALişti, care mai prezenţi la tv pentru sume barosane, care mai de care  de care mai plin de importanţa personală, îi vor vota  …

Ce să mai zici? Votează române, măcar aşa nu ai pe cine da vina …

MELANIA CINCEA: ” … premierul României dovedeşte, din nou, că fie nu cunoaşte, fie ignoră Constituţia …”

31 ianuarie 2015 2 comentarii

„Diferenţa între încălcarea Constituţiei de către premier şi cea comisă de către şeful statului este că legea fundamentală are antidot doar pentru derapajele prezidenţiale. Un minus fructificat din plin de premierul Victor Ponta…” – scrie Melania Cincea pe pagina sa de Facebook.

* * * * * 

Constituţie opţională

După ce, frecvent, în cei aproape trei ani de la preluarea puterii, a încălcat personal Constituţia, acum, premierul Victor Ponta îl invită la acest „joc” şi pe preşedintele României. Parcă, într-o încercare de a dovedi cu orice chip că, pentru el, legea fundamentală este opţională.

Melania Cincea

Melania Cincea

Zilele acestea, premierul României dovedeşte, din nou, că fie nu cunoaşte, fie ignoră Constituţia, când afirmă că preşedintele Klaus Iohannis ar trebui să medieze conflictul creat între SRI şi CCR, conflict iscat după ce Curtea a respins, ca neconstituţională, Legea securităţii cibernetice, iar în urmă cu câteva luni, tot pe motiv de neconstituţionalitate, respinsese Legea 82/2012, aşa-numită „Big Brother”, şi Legea privind identificarea utilizatorilor de cartele telefonice pre-pay.

Da, Constituţia spune că preşedintele exercită funcţia de mediere, dar o face între puterile statului (or, SRI nu este legiferat ca putere a statului), sau o poate face între stat şi societate (or, nici CCR, nici SRI nu reprezintă societatea). Pe de altă parte, tot Constituţia spune că şeful statului veghează la respectarea legii fundamentale (or, CCR tocmai se pronunţase în privinţa unui caz de încălcarea a acesteia şi declarase Legea securităţii cibernetice neconstituţională).

Dl Ponta, în schimb, putea face ceva pentru a nu se ajunge la acest conflict interinstituţional. În calitate de şef de partid, care are în Parlament majoritatea, putea să le fi cerut parlamentarilor săi să remedieze din aceste legi din pachetul de siguranţă naţională paragrafele neconstituţionale. De luni de zile, de la declararea lor ca neconstituţionale, nimeni nu a schiţat, însă, nicio urmă de preocupare. „Revelaţia” s-a produs, brusc, abia după tragedia de la Charlie Hebdo. Lobby pentru ele făcând iniţial nu SRI – căruia, prin lege, îi revine prevenirea terorismului –, ci Grupul Interministerial pentru Prevenirea şi Combaterea Macrocriminalităţii, aflat în subordinea primului-ministru. Care, sub pretextul faptului că macrocriminalitatea presupune şi activităţi de finanţare a terorismului, îşi revendică un rol în arhitectura antitero.

Revenind la încălcarea Legii fundamentale, în cazul lui Victor Ponta, aceasta apare ca modus operandi.

A încălcat Constituţia pentru, se pare, ascensiunea în carieră. Spun „se pare” pentru că, după mai bine de patru luni de la izbucnirea scandalului „Victor Ponta, agent acoperit”, SIE, serviciul care pare să-l fi recrutat pe în perioada în care era procuror, nu a făcut public un răspuns cert. Nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informaţia devoalată de fostul şef al statului, Traian Băsescu. Ceea ce este cert e faptul că art.132 din legea fundamentală nu permite unui procuror să fie agent sub acoperire, menţionând: „Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”.

A încălcat Constituţia pentru pentru satisfacerea unui orgoliu sau interes personal ori de grup restrâns. Aşa şi-a trecut în subordine serviciul secret al MAI, în decembrie 2012, o mişcare care se putea traduce prin dorinţa de a-şi ţine în şah operativ inamicii politici, în perspectiva anului electoral 2014. Aşa a modificat, în decembrie 2014, Legea educaţiei, prin anexarea unui articol care să le confere titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la acest titlu. Asta, indubitabil, pentru ca dl Ponta, plagiator dovedit, să scăpe de sancţiuni. Şi pentru ca, la nivel de percepţie colectivă, să poată ieşi onorabil din acest context. Care, în mod firesc, e sancţionabil şi moral, şi legal. Nu e nevoie de studii aprofundate de drept constituţional pentru a sesiza inadvertenţa dintre aceste ordonanţe de urgenţă şi articolul 115 din Constituţie care spune că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, unde e situaţia extraordinară în aceste cazuri? În afară de urgenţa de a satisface interesul premierului.

A încălcat Constituţia, pentru protejarea unor persoane cercetate penal, recurgând pentru acest lucru la o serie de presiuni asupra Justiţiei. Imixtiuni sinonime cu încălcarea separaţiei puterilor în stat. Chiar în primul articol, legea fundamentală spune că „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. În decurs de doar două luni, de exemplu, din mai până în iunie 2013, dl Ponta a avut cinci astfel de intervenţii. În dosarul „Referendumul”, unde a încercat să intimideze procurorii. În dosarul „Transferurilor”, solidarizându-se, cu câteva ore înainte de pronunţarea sentinţei, cu Gică Popescu. În dosarul “Schimbul de terenuri pentru MApN” în care, tot cu câteva ore înainte ca judecătorii ÎCCJ să anunţe sentinţa, îşi declara public simpatia pentru Gigi Becali. În dosarul „Transformatorul” în care, din nou cu câteva ore înainte ca judecătorii ÎCCJ să anunţe sentinţa, fraterniza cu Relu Fenechiu, subordonatul său din Guvern. În ancheta privind frauda de la Bacalaureat, înregistrată la Liceul “Dimitrie Bolintineanu”. Şi, de dată mai recentă, în octombrie 2014, în dosarul “Lukoil” – în care compania rusă este cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, în valoare de aproape 230 de milioane de euro. Şi în care, după intervenţia publică a d-lui Ponta, care s-a dovedit un fel de pledoarie pro-corupţie, a fost ridicat parţial sechestrul de pe conturile şi stocurile acestei companii.

Deci, după ce, frecvent, în cei aproape trei ani de la preluarea puterii, a încălcat personal Constituţia, acum, premierul Victor Ponta invită la acest „joc” şi preşedintele României. Să fie din neprofesionalism? Să fie pentru a-l atrage într-o cursă? Pentru că diferenţa între încălcarea Constituţiei de către premier şi cea comisă de către şeful statului este că legea fundamentală are antidot doar pentru derapajele prezidenţiale, antidot materializat în suspendarea preşedintelui. Un minus fructificat, iată, din plin de premierul Victor Ponta.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 29 ianuarie 2015

NARCISA IORGA: ” În afara plebisciturilor pentru adoptarea Constituției, singurul validat prin prezența cetățenilor români cu drept de vot a fost referendumul din 2009.”

27 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

300… Iohannis și referendumul din 2009. Pe scut sau sub scut?

Deși nici Ioahnnis nu e Leonidas, nici Cotroceniul nu e Termopile, președintele României are două variante de ieșire, mâine, din întâlnirile pe care le-a convocat cu partidele politice care au grupuri parlamentare. Dacă iese pe scut, ar putea spera la aclamările ”poporului suveran”. Dacă iese sub scut, va fi adulat de partidele politice care au ignorat sistematic referendumul din 2009. Ce va alege președintele României?

Narcisa IorgaArticolul 2 din Constituția României arată că ”suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită (…) şi prin referendum”. În afara plebisciturilor pentru adoptarea Constituției, singurul validat prin prezența cetățenilor români cu drept de vot a fost referendumul din 2009. Cele două întrebări de pe buletinele de vot au fost limpezi:

  • Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?
  • Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?

PNL și PSD au dus campanii vehemente de negare a necesității și chiar legalității organizării acestui referendum. Patru ONG-uri s-au alăturat politicienilor. Pro Democrația și Agenția de Monitorizare a Presei l-au contestat chiar și în instanță, dar au pierdut. CNA a refuzat să permită o campanie de informare a publicului asumată de Institutul pentru Politici Publice. În ciuda tuturor acestor piedici, răspunsul ”poporului suveran” a fost cât se poate de limpede: aproape 78 la sută dintre cei prezenți la vot, adică 6.740.213 cetățeni români au fost de acord ca România să aibă un parlament unicameral. Pentru reducerea numărului parlamentarilor la maximum 300 de persoane au votat aproape 90 la sută dintre participanții la referendum, adică 7.765.573 persoane. Ce au înțeles politicienii? Ce au vrut!

În ciuda acestui vot popular masiv, PNL a menținut în Parlament un proiect de lege pe care-l inițiase subit, în chiar campania pentru referendum și care prevedea reducerea numărului de senatori cu vreo 40, iar a numărului de deputați cu 100. Proiectul a fost însușit și de către PSD. Liderii Crin Antonescu și Victor Ponta au desconsiderat permanent faptul că referendumul a fost validat de prezența la vot, asociindu-l doar cu o obsesie a președintelui Traian Băsescu.

În vara fatală 2012, PNL și PSD unite în tăvălugul USL asupra statului de drept, adoptă legea votului uninominal, care ignora referendumul din 2009: ”Nimeni nu susţine acest lucru”, declara Victor Ponta. Altfel spus, ”poporul suveran” e un nimeni. Legea e contestată la Curtea Constituțională de către PDL. Curtea o găsește neconstituțională, tocmai din cauză că nu a ținut cont de rezultatul referendumului din 2009. Motivarea dată acestei decizii este prima de o claritate incontestabilă cu referire la obligativitatea rezultatului referendumului în deciziile legislativului de a modifica legea alegerilor Parlamentului.

Ce spune Curtea Constituțională:

”Referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale.(…) Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.

Această interpretare se întemeiază şi pe principiul loialităţii constituţionale (…), principiu care, în această materie, impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modaliăţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie”.

Ce spun partidele astăzi, la cinci ani după referendum:

PSD a depus la Senat, acum câteva zile, un alt proiect de lege de reducere a numărului de parlamentari la 380, organizați în două Camere. Ignoră, în continuare, referendumul. Victor Ponta declara ieri că va propune la întâlnirea de la Cotroceni un sistem electoral de tip german (sic!), cu 300 de deputați plus minorități și maximum 110 senatori. Adică 430 de parlamentari și două Camere. Sateliții PSD, printre care și minoritățile, nu vor susține altceva decât partidul magnet.

PNL nu amintește nimic despre referendum, ci doar că susţine reducerea semnificativă a numărului de parlamentari şi „împiedicarea ca pe cale artificială, din cauza efectelor legii electorale, acest număr de parlamentari să crească în urma alegerilor”. Mai volubil decât Mihai Voicu, care a prezentat public mandatul PNL pentru discuțiile de la Cotroceni, Ludovic Orban afirmă că PNL va susține parlament bicameral, 100 de senatori și 300 de deputați, sistem de vot mixt, jumătate pe liste, jumătate uninominal. PDL și-a pierdut vocea în marele PNL. Nu suflă o vorbă despre referendumul din 2009, pe care l-a susținut.

Președintele Klaus Iohannis nu a invitat la consultări PMP, singurul partid care a susținut în campania prezidențială a Elenei Udrea respectarea rezultatului referendumului din 2009. Pe Monica Macovei, nici atât! Ea nu are nici măcar partid, dar Iohannis a promis public că-i va respecta cele zece condiții pentru care i-a obținut sprijinul în turul al doilea, printre acestea fiind și următoarea: ”Să organizați în 2015 un referendum național pentru eliminarea imunității parlamentarilor, miniștrilor și a președintelui, iar partidele care vă susțin să acționeze pentru ca voința exprimată a cetățenilor să fie transpusă în legislație și în noua Constituție”.

Iohannis are ocazia să dea mâine o lovitură de imagine. Dacă va solicita partidelor să respecte suveranitatea poporului exprimată prin referendum, va reuși să dea, cu adevărat, un semnal important. Indiferent de candidatul pe care l-au votat în noiembrie, cetățenii activi din punct de vedere electoral nu și-au schimbat opinia față de referendumul din 2009. Iohannis ar reuși să arate că într-adevăr are forța de a coagula forțele politice în jurul unui interes comun, care este și public: respectarea voinței poporului. Lipsa de detalii în declarațiile oficiale de ieri ale liderilor PNL, cu privire la mandatul cu care merg la Cotroceni, ar putea pregăti terenul unei declarații în sensul acesta din partea președintelui Iohannis.  Asta ar însemna ieșirea pe scut.

Dacă întâlnirea de mâine se va solda cu afirmații plate, generale, cum că se impune reducerea numărului de parlamentari, că partidele cu grupuri parlamentare  vor face și vor drege, dar fără referiri la voința poporului suveran, înseamnă că Iohannis iese sub scut. Să fii sub scut nu înseamnă neapărat că ești învingător.

Autor: Narcisa Iorga

Sursa: evz.ro

Ce facem cu art. 16 din Constituție (cel cu egalitatea în fața legii), îl scoatem de tot sau continuăm să îl aplicăm după cum vrea mușchiul unora?

11 septembrie 2012 Lasă un comentariu


Conform  art 16 din Constituție alin (1), cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice , fără privilegii şi fără discriminări. Noi suntem egali între noi, ei ei sunt egali între  ei…

Uneori se întâmplă, și asta din ce în ce mai des, ca unii politiciani să calce pe bec și să trebuiască să meargă la judecată…

Pe de altă parte, există ceva ce se numește separația puterii în stat.  Adică un politician nu se poate băga, teoretic cel puțin în treburile justiției.

Când vine vorba să zicem de un ministru, îmediat vorbește de imunitatea pe care i-o oferă calitatea de ministru și scoate articolul 72 și articolul 109 care se referă la imunități…

 SECŢIUNEA a 2-a
Statutul deputaţilor şi al senatorilor

Imunitatea parlamentară

ARTICOLUL 72
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

Răspunderea membrilor Guvernului

ARTICOLUL 109
(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

 

Ce nu e în regulă aici?

Păi nu prea e în regulă că avem un articol 16

Egalitatea în drepturi

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Adică dacă un nene sau o tanti devin miniștrii sau parlamentri devin apeciali și nu li se mai aplică acest articol?

Automat aliniatul (2 ) din art 109 de exemplu introduce pur și simplu un filtru între justiție și un ministru. Adică, niște politicieni, la noi cel puțin cu șanse foarte mari să fie mânjuți cu tot felul de porcării, spun dacă nenea sau tanti Importantu pot sau nu să fie trimiși în instanță…

Foarte tare… Adică suntem egali, noi între noi și ei între ei…

Un ospătar sau un frizer care primesc și ei un bacșiș de o bere pot fi băgați la bulău în condițiile astea, dar un domn ministru poate fi judecat doar dacă vor colegii lui ceilalți infractori…

Legat de declarațiile politice, de multe ori acestea sunt de-a dreptul calomnii… adică un politician care calomniază pe cineva nu va fi tras la răspundere pentru că a făcut un gest politic.  Wow …

Probleme cea ma problemă, în afară de faptul că păar a se duce dracului toate pricipiile de bază ale democrației, vedem cum pentru cazuri de gravă corupție, omul nu se duce să judece un judecător dacă șpaga pe care a luat-o e șpagă pentru care trebuie să stea la bulău, sau șpagă ce nu trebuie luată în seamă…

E cam ca din filmele cu proști…

Hai să vorbim aplicat.

De exemplu în cazul lui Laszlo Borbely , fostul ministru al Mediului și Pădurilor, plenul Camerei Deputaților a votat neînceperea urmăririi penale atât în cazul său, cât și în cazul fostului deputat Victor Paul Dobre.

Culmea este că hotărârea în cazul Borbely a fost luată cu o întârziere de patru luni, existând situații în care dosarul său a fost retrimis la comisii sau opoziția a lipsit din Parlament.

„Au fost 14 din viața mea, ulimele 14 luni din momentul in care din iulie 2011 s-a formulat prima oară această acuzație împotriva mea. Nu a fost usor pentru ca in primul rand stiam ca sunt nevinovat. s-a facut o antepronuntare din partea procurorilor, cand s-a cerut inceperea urmaririi penale, imediat mi-am dat demisia, mi-am depus mandatul…Decizia comisiei juridice este foarte importantă…Comisia și plenul camerei nu decide asupra ridicării imunității, ci decide dacă e de acord, parlamentul fiind autoritatea care ăși spune punctul de vedere daca sunt date justificative sau nu pentru a preîntâmpina unele abuzuri atunci când este făcut un dosar. 15 voturi pentru și 2 împotriva propune plenului neîneceperea urm penale. de aceea au trecut atâtea luni pentru a studia fiecare deputat acest dosar…Este un semnal foarte clar pentru toată lumea că în primul rând e vorba de respectul față de oricine, de demnitatea cetățeanului. este prima zi când pot să spun, da, am răsuflat ușurat pentru că pot să spun că s-a făcut dreptate„, a declarat Borbely după decizia Plenului.

Potrivit DNA, Laszlo Borbely era cercetat pentru trafic de influență. Borbely ar fi beneficiat de serviciile unei firme, care s-a ocupat de amenajarea unei locuinte, in valoare de 20.000 de euro. In schimb, ministrul si-ar fi folosit influenta pentru atribuirea unor contracte de lucrari firmei respective. Firma este din Negresti Oas, iar contractele care au fost atribuite sunt de la Administratia Nationala „Apele Romane”.

De fapt ce se întâmplă? Borbely nu e trimis să răspundă pentru faptele sale  pentru că dragii lui colegi se opun. De ce? De d-aia, că așa vrea mușchiul lor.

Practic se interzice justiției să își facă treaba. De când are Parlamentul atribuțiunea de a obstrucționa justiția? Ce facem cu articolul 16 din Constituția României? Îl aplicăm doar după cum vrea mușchiul nostru?

Problema fundamentală a României: Lipsa de principii și nerespectarea celor care există …

Am impresia că dacă în țara asta nebună te apuci să vorbești despre principii, lumea te cam acuză că țara arde și baba își face tratamente cosmetice…

L-am văzut pe Ponta la Bruxelles. Unii spun că de fapt totul e for bine acolo, alții că Ponta și-a încasat o papară pe care nu a mai primit-o nimeni din cei care au vizitat Bruxelles-ul.

Eu am văzut pe fața lui ceva ce aducea a uimire cât se poate de sinceră.

De unde venea această uimire? De la faptul că niște amici politici ți-au permis să îi tragă un perdaf caree, dacă nu ar fi fost genetic nesimțit, ar fi trebuit să îl  facă să ia o foaie de hârtie pe care să scrie: ”Demisie… Subsemnatrul Ponta Victor, fiul lui … și al … etc, etc … ”. Să își dea emisia adică.

De fapt ce i-a apucat pe amicii lui politică să nu îl susțină și poe el să nu înțeleagă de ce se întâmplă eea ce se întâmplă? Din același motiv din care România arată cum arată și românii triesc cu salarii care în vest nu sunt considerate nici măcar destul pentru supraviețuire…

La cei din vest, de exemplu din Germania sau din democrațiile nord europene principiile democrației sunt considerate niște jaloane care nu pot fi ocolite sau înlăturate.

Care ar fi aceste principii?

E vorba de principiile fundamentale ale democrației. Despre câteva din ele vom vorbi mai jos… 

 

Unul din principii spune că suveranitatea aparține poporului.

Materializarea acestui principul constă în  exprimarea voințeii prin vot liber și general, părerea majorității prevalănd asupra părerii minorității, aceasta fiind obligată să se supună majorității și să recunoască rezultatul votului chiar dacă nu îi convine.

 

Un alt principiu este acela al egalității tuturor cetățenilor, cu o ramură specială, extrem de importantă a egalității în fața justiției, aceast trebuind să cântărească la fel faptele, indiferent cine sunt pările implicare în actul de justiție.

 

Constituția trebuie să se supună acestor două principii și o face.

Legat de Constituție, există o Curte Constituțională care să expliciteze, atunci când e cazul, sensul celor prevăzute de Constituție, în spiritul și litera ei.  Da, repet, în SPIRITUL ȘI LITERA EI,  nu în SPIRITUL SAU LITERA EI.

 Este explicabil de ce:Prin respectarea doar a spiritului Constituției este posibil ca cei care o fac să greșească… sunt oameni și ei, nu?

De asemenea, Curtea Constituțională nu poate să dea soluții diferite la probleme similare…

Pentru a fi mai explicit, Curtea Constituțională a căzut în capcana contrazicerii la interpretarea legalității suspendării președinților camerelor parlamentului. Situația de referință a fost suspendarea lui Mircea Geoană din  funcția de Președinte al Senatului.

Dacă la Geoană suspendarea a putut să vină doar după propunerea de suspendare venită de la partidul care l-a nominalizat pentru această funcție.

În cazul lui Vasile Blaga s-a spus că e vorba de faptul că acea suspendare putea veni doar de la PSD deoarece lor le aparține postul. Greșit pentru că acea chestie e ra valabilă până la alegerea lui Blaga… din acel moment, această propunere de suspendare putea veni doar de la partidul care l-a propus pe Blaga.

S-a spus că Cei doi președinți au fost duspendați un urma unor încălcări grave ale regulamentului. Fals. La Blaga nu se poate pune aceastăp problemă, iar asupra Robertei Anastase jusatiția a spus că nu e așa, fapt pentru care a primit NUP.

Explicația constă în fapul că  deputatul Voicu a semnat procesul verbal de la final care valida numărătoarea efectuată. Poate dacă ar fi fost luați în considerare l reclamația depusă de USL și cei care au contrasemnat acel proces verbal mai puteam discuta.

 

Un  alt exemplu despre care putem vorbi este modul complet discreționar în care sunt tratate două chestiuni.

Cea a prezenței lui Ponta la acel Summit al CE și de suspendarea Președintelui României.

Președintele reprezintă Statul Român și asta pentru aceasta nu e nevoie de mendatul nimănui. Ce se poate discuta este ce mandat are atunci când ne reprezintă undeva. Premierul poate reprezenta România doar cu mandat exppres dat de Președinte. Acesta mandat nu există atunci când vine în urma unei declarații fără putere juridică. Din moment ce din ordinul lui Ponta a fost blocat Președinele să își exercite atribuțiunile, Premierul Ponta este infractor și trebuie demis și judecat.

Legat de suspendare, avem: ARTICOLUL 95  ”Suspendarea din funcţie” aliniatul(1) :” În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută….”

Deci vorbim de FAPTE GRAVE… nu de declarații care pot face cel mult obiectul unui proces de intenție…

Declarațiile se încadrează la alt articol, unul mult mai vesel, cel care vorbește de LIBERTATEA DE EXPRIMARE:

 

ARTICOLUL 30 ”Libertatea de exprimare”

1)    Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile …

Președintele României este suspendat pentru că aici a spus aia și dincolo ailaltă…  WOW …

 

Un lucru care mi se pare iar extrem de grav, este că de la o vreme indiferent despre ce este vorba, pentru orice rahat, hai la Curtea Constituțională…

Chiar nu mai poaste nimeni să ia cărțulia aceea în mână și să încerce să citească singur?

Păi,  asta înseamnă că ori avem de-a face cu o turmă de imbecili dislexici cu un IQ ce nu le permite să înțeleagă ceea ce citesc, ori cu niște indivizi care înțerleg ce citesc, dar caută motive de a nu repecta Constituția…

În ambele cazuri, locul lor nu mai este în Parlament…

Ca un fel de adăugire, vedem de multe ori când unii lucrători de pe la televiziuni îi sună pe unii politicieni referitor la chestiuni legate de Constituție… ”Domnule /doamnă X, Y spune că în constituție se prevede că… ”. Adică maimuțoii ăia, indiferent care ar fi ei, chiar nu pot ca pentru salariul ăla de multe mii de euro să ia cartea în mână și să citească ce scrie acolo?

Ba, unii mai au și pretenție de a fi considerați analiști politici … poate ANAL-iști …

 

Cred că dacă fiecare român s-ar gândi puțin la principiile care trebuie să guverneze România, am avea și noi o țară ca afară… până atunci vom fi ținuți pentru multă vreme undeva la marginea lumii civilizate și vom fi văzuți ca tară tolerată în Europa.

De asemenea, pentru multă vreme, veniturile omului de rând va fi mai mic decât chiar ajutorul social din unele țări…

Uneori napul în plus decare românul se bucură când vin alegerile se dovedește a fi mult mai scump, când se trage linie, decât chiar o cină de lux la cel mai scump restaurant din lume.

 

Sfatul meu: Române, vor mai exista votări… înainte de a vota, gândește-te ce vrei? Să trăiești bine sau să ai satiscația că ai votat împotriva unora… de exemplu a unora pe care îi crezi vinovați, dar de fapt care și-au pus în joc viitorul și imaginea pentru a face ca țara să nu ajungă în faliment.

Deși unii intersați îți arată că ți s-au tăiat salariole, trebuie să te gândești că ar fi fost posibil ca acele salarii să nu le mai primești deloc … aceasta era alternativa, iar motivul nu este faptul că Băsescu sau altcineva au vrut să taie veniturile… acestea au fost tăiate din cauza efectelor crizei…

Gândește omule înainte de a vota nu te lua după unii care vor ca astfel să ajungă la cașcaval…

 

P.S. În momentul în care a plecat Guvernul MRU, existau bani pentru revenirea la salarile de dinainte de tăiere. După aceea acei bani au intrat parcă în nisip… a dracului coinidență, în aceeați perioadă,  fondurile de campanie ale candidaților USL au crescut semnificativ…

Tu ai vota române… asta e de  fapt ceea ce vrei? Ca salariul tău să fie folosit în interesul partidelor? Gânsește omule, gândește cu capul tău, că de aceea îl ai…

 

-Viol, viol-… strigă Constituţia, dar nimeni n-o aude.

9 februarie 2011 5 comentarii

Văd că la televizor se analizează în draci ziua de ieri.

Unii spun că Opoziţia a câştigat pentru că le-a tras una peste bot celor de la putere pentru că nu au votat, alţii spun că dimpotrivă, a pierdut, deoarece Puterea are un vot în plus, alţii că a pierdut sau a câştigat Puterea în jocul ăsta.

Mai e o serie care spune că a pierdut România la imagine, sau că legătura de amiciţie între preşedinte şi PDL s-a evaporat.

Preşedintele însuşi s-a arătat foarte supărat că PDL nu l-a lăsat pe deputatul Dan Păsat să fie arestat.

Păi, să vedem cam cum a fost.

Potrivit procesului-verbal, în sală au fost 292 de deputaţi prezenţi, înregistrându-se 154 de voturi exprimate, dintre care 4 voturi anulate şi 150 de voturi valabil exprimate.

În favoarea solicitării DNA, s-au înregistrat 116 voturi „pentru“ şi 34 de voturi „împotrivă“. Opoziţia anunţase că nu va participa la vot.

Foarte interesant.

Aparent, fiecare are dreptate. Dar mai e ceva. O cărţulie care se numeşte Constituţia României.

E în cărţulia aia un articol:

ARTICOLUL 72

Imunitatea parlamentară

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

Deci, conform părţii pe care am înroşit-o, dacă ne luăm doar după asta, nimic nu prea pare aiurea în afară de realitate.

Aşa ar fi dacă am privi doar acest articol. Dar nu e.

În aceeaşi cărţulie, mai există un articol care îl invalidează pe ăsta cel puţin pentru faptul că e unul care e expresia unui principiu fundamental al democraţiei cu care tot defilăm în coadă de s-a cam uzat săraca.

Articolul chiar aşa se şi numeşte:

ARTICOLUL 16

Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Deci, ce vedem noi aici? Că nimeni, nici Dan Păsat, nici mama lu’ Dan Păsat nu are cum să fie tratat altfel decât oricare alt cetăţean al Românie când lu’ Madam Justiţia  i se pune pata pe el.

Pentru asta avea dreptul să se enerveze preşedintele ca garant al Consituţiei, Opoziţia la rândul ei putea să nu se ducă la vot şi să spună că problema e că dacă Justiţia a zis că ăla trebuie să fie arestat, atinci să fie arestat fără discuţii. Da, da’ atunci i-ar fi întrebat lumea cine a făcut Constituţia aşa cum e şi mulţi să fie nevoiţi să recunoască faptul că au oarece contribuţie la scrierea ai.

Prin faptul că se interpune acest filtru parlamentar între justiţie şi parlametari se încalcă flagrant partea cu: „…fără privilegii şi fără discriminări”. Eu peronal mă simt discriminat, deoarece individul Dan Păsat, în primul rând e cetăţean al acestei ţări, abia temporar ocupă un fotoliu unde a fost ales de nişte tembeli, mai ales că în acest caz nu vorbim de chestiuni cum ar fi prestaţia sa politică, ci vorbim de cea mai ordinară corupţie.

Corupţia din principiu nu ar trebui să se considere a fi sub umbrela imunităţii.

Astfel, dacă ziua în amiaza mare un parlamentar scoate mitraliera şi împuşcă nişte sute de oameni, pur şi simplu nu poate fi arestat dacă dragii lui colegi se tem că poate odată le va veni şi lor rândul să aibă nevoie de protecţie în faţa legii.

Asta trebuiau să spună cei care acum transpiră ca să ne lămurească de faptul că în faţa noastră au câştigat unii sau alţii. Nu, cei de sus, din clasa politică parlamentră au câştigat şi nu acum ci atunci când această Constituţie aiurea a fost votată de turma zisă alegătorii români.

Da, noi toţi am pierdut şi vom continua să pierdem.

Şi mai e ceva. Mi-am amintit acum câteva secvenţe din perioada în care această constituţie de rahat a fost adoptată.

În una din ele, unii se strofocau să îi lămurească pe români cât de modernă şi bună e această Constituţie, între cele mai bune din Europa şi dădea tot felul de citate. Un altul, în aceeaşi emisiune zicea că nu e chiar aşa, e perfectibilă, dar dacă n-o votăm nu mai pupăm nu mai pupăm integrare treans atlantică, şi ne ia dracu deoarece ne va costa enorm să facem o armată destul de performată ca să fim în rând cu restul lumii civilizate, că doar votând-o avem o şansă ca să intraă în acel club select, şi tot aşa, blablabla, blablabla …

Într-o alti secvenţă, un grăsan fugea într-o gară după oameni cu o cutie. O urmă mobilă, doar doar or vota destui cât să se întrunească numărul de alegători ca referendumul ăla să se valideze…

Şi numărul s-a îndeplinit …

Hmmm, am zis mai sus” clasa politică”? Scuze, nu e termenul corect. E o turmă de infractori. Unii infractori care comit tot felul de infracţiuni, ceilalţi, colegiilor, infractori pentru că îi favorizează pe făptaşi. Da, o turmă de infractori şi complici.

Şi ne mai mirăm că după două decenii de când s-a îmbolnăvit şi a murit de boală de plumb Dictatorul şi Sinistra, România arată în halul ăsta, că la mormintele lor mai apar tot feul de nătărăi care îi plâng de milă, că vedem infractori care indiferent ce comit se plimbă liberi sau îşi fac partide în fruntea cărora se pun, iar dacă sunt cercetaţi de procurori urlă ca măgarii să sunt victimele unor abuzuri politice.

Văd că scrie în Cancan că azi pe la 7:30, ora României un asteroid cu diametrul între 2.3 şi 5,1 metrii de va rata cu vreo 30.000 de kilometrii, ba mai mult, nici măcar frate’su mai mare, asteroidul Apophis despre care ziceau nişte astronomi ruşi că ne va lovi prin 2036 nu ne mai loveşte. Un astronom, Dan Durda de la institutul de Cercetare Colorado, a spus căcel mai aproape de pământ, Apophis va fi în 2029, apoi s-ar îndepărta…

Ţîţîţî… şi eu care speram că poate ne loveşte şi scăpăm şi noi de clasa asta politică de cacao… Deh, naţie fără noroc.

Poate vine totuşi cutremurul ăla şmecher.  Aud că prin Parlament li se arată hexagoane  violete unora. Sau poate vin gorilenii lui Lorin Fortună şi ne teleportază pe lună… eeee, asta ar fi mişto … da teamă mi-e că pe când îmi vine şi mie rândul, când ajung pe Lună deja Dan Diaconescu e Preşedinte destinat (că aşa sicea Fortună, nu se mai alege sau numeşte Conducătorul …  a auzit el la plombele de la măselele de minte că Dan Diaconescu e deja destinat).

Gata că intru la depresii…

 

%d blogeri au apreciat: